ÎNCĂ UNUL S-A MAI DUS

Dar de data asta pot să spun cu încântare: ŞI A FOST INDIA!

Cum ziceam şi anul trecut, la bilanţul anual revena obsesiv ideea că iar nu a fost India. Ei bine, de data asta, chiar a fost India! Nu în toată splendoarea ei, nu aşa cum aş vrea-o de fapt, dar a fost mult mai mult decât nimic. Şi numai bine mi-a deschis pofta de a mai merge, de a vizita cu adevărat. Din punctul ăsta de vedere, aş putea spune că a fost un an bun. Din cel al călătoriilor. Şi asta pentru că am avut două vacanţe în locuri superbe şi o scurtă deplasare în unul din oraşele mele preferate, Londra. Deci a fost Bangkokul, metropolă din topul meu 3, Londra pe care ador să o vizitez şi India, fie ea şi o părticică, la care visam de atâţia ani.

În rest, nici 2014 nu a fost un an spectaculos. Le Cabinet nu a mers mai bine ca anul trecut, ci constant. Lucru care mă mâhneşte. Mai ales că am atâtea planuri şi idei şi dorinţe legate de el. De îmbogăţit, nu m-am înbogăţit nici anul ăsta. Şi, dacă stau acum aici (la Starbucks pentru că acasă mi-a murit routerul aseară) şi mă gândesc în hărmălaia care mă înconjoară, nu cred că am învăţat nimic nou anul ăsta. Sunt supărată pe mine că nu reuşesc să mă mobilizez să termin supervizarea în psihoterapie. Nu am reuşit nici de data asta să mă pun în faţa tastaturii ca să lucrez la unul din proiectele mele de suflet. Şi, în general, nu prea ştiu când a zburat timpul.

Dar măcar m-am distrat mai mult anul ăsta. Am ieşit mai mult ca anul trecut, exact aşa cum îmi planificasem. Mi-am luat o rochie Manoush, aşa cum îmi doream de ani de zile. Am gătit mai mult şi m-am decis să-mi fac cont de Instagram culinar, hypnoticfoodie. Şi da, am mai câştigat un concurs de găteală, fie ea şi doar de sandvişuri de data asta.

Speranţele mele pentru la anul sunt aceleaşi şi mă întreb dacă nu cumva devine plictisitor… Vreau să călătoresc mai mult, să câştig mai mulţi bani, să am ocazia să mă îmbrac frumos, elegant, spectaculos de cât mai multe ori, să fac din cabinet sursa mea principală de venit şi să am cazuri spectaculoase. Anul trecut ziceam ceva de o minune… Poate că şi azi sper pentru la anul tot la aceeaşi minune. Ah, şi m-am decis: nu sunt prea bătrână ca să mai cred în minuni!

La mulţi ani!