AND THE WINNER IS…

Me, me, me!

Buuun, gata cu lauda de sine, să vă spun şi despre ce e vorba. În urmă cu vreo două săptămâni, un bun coleg care mă ştie pasionată de gătit, mi-a dat un link către un concurs de gătit thai, organizat de Autoritatea de turism a Thailandei împreună cu restaurantul Roberto’s din Hilton. M-am trezit să citesc linkul fix în ultima zi de înscriere şi am aplicat aşa, mai mult la plesneală, mai ales că nu ştiam care sunt criteriile pe care vor fi aleşi cei şase finalişti. Ulterior am aflat că din 22 de participanţi, au selectat finaliştii în baza motivaţiei pentru care au dorit să participe la concurs şi din care reieşea pasiunea pentru gătit şi pentru mâncarea thailandeză.

Concursul consta în prepararea unui chicken green curry după reţeta dată de ei sau după una îmbunătăţită de concurenţi şi aceştia trebuiau să îşi aducă propriile ingrediente. În reţetă, unul din ingrediente era pasta green curry pe care o poţi cumpăra la borcănel, gata preparată, cam din orice supermarket mare. Dar o poţi face şi singur, aruncând nişte ingrediente în blender. Ceea ce am şi făcut. Doar că timp de 4 zile am căutat în frenezie câteva amărâte de fire de lemongrass. Şi, evident că atunci când ai nevoie de ele, nu le găseşti. Într-un final un anunţ postat pe facebook m-a salvat pentru că amicul meu de la Moo Moo (un fast bistro cu mâncare de prânz bună şi mai deosebită decât tocăniţa şi pieptul de pui la grătar clasice pe care le găseşti în orice take away – despre care voi scrie în curând), mi-a zis că mă ajută cu lemongrassul.

Postul de lucru înainte de concurs

Şi am ajuns la Hilton, unde mă aşteptam să intru în spaţiul sacru al bucătăriei profesioniste. Ei bine, nu a fost cazul, din păcate. Aşa cum am mai spus, nu mi-ar plăcea să lucrez într-o bucătărie profi, în haos, nebunie, căldură, nervi, agitaţie. Dar pentru o astfel de experienţă, mi-ar fi plăcut să mă pot juca pe acolo. Numai că, de data asta bucătăria s-a mutat în salon, acolo unde ne aştepta o masă lungă, pe care era câte un post pentru fiecare din cei şase concurenţi. O plită electrică, un tocător, un cuţit, o tigaie, un şervet, un şorţ de bucătărie şi câteva linguri. Atât! Plus câte o farfurie adâncă pentru prezentarea finală. Şi atunci, panică! Nu tu răzătoare (pentru coaja de limetă), nu tu storcător (pentru zeama de limetă) şi mai ales nu tu blender pentru pasta de curry verde… Mi-am exprimat nevoia indispensabilă pentru acest ultim item şi până la urmă mi-au adus un blender de bar care a fost perfect, iar cu restul am improvizat.

Timpul a fost mai mult decât suficient, 45 de minute pentru un fel care se prepară în maximum 20 de minute, la care am mai adăugat vreo 7 cu prepararea curry-ului. Oricum, bucătăria thailandeză este una rapidă. Cât despre delicioasă, nu mai spun, pentru că ar fi redundantă să explici o armonie de arome atât de bogată.

Curry-ul meu înainte de decorare

Am avut audienţă formată din angajaţii restaurantului şi hotelului, jurnalişti (a fost prima oară când eu NU am fost jurnalist), însoţitori ai participanţilor şi juraţi. Trei la număr. Cristina Mazilu, redactorul-şef de la Good Food şi proprietara unui blog culinar care îmi place foarte mult, Lam, chef-ul thailandez de la Roberto’s şi încă un domn, care vă spun sincer că nu ştiu cine este, am auzit că ar fi ceva călător culinar.

Cristina Mazilu inspectând în timpul concursului

Juriul gustând din curry-ul meu

După explicarea propriilor creaţii în faţa juriului şi degustarea obligatorie, am cerut permisiunea să-mi testez concurenţa, aşa că mi-am băgat botul în toate curry-urile prezente în concurs. După ce am dat eu tonul, şi ceilalţi participanţi au făcut acelaşi lucru. După umila mea papilă, din punct de vedere gustativ, am avut doar vreo doi concurenţi direcţi. Din punct de vedere estetic, doar unul. Însă, ceea ce cred că mi-a adus marele premiu a fost textura mâncării care, la mine, la fel ca şi la mama ei acasă, arăta mai curând ca o supă decât ca o tocăniţă. Şi asta pentru că thailandezii îşi toarnă mâncarea peste orezul simplu. Celelalte curry-uri din concurs au avut mai curând textura celor indiene, care se servesc în alt mod.

Diverse unghiuri ale farfuriei finale

Cristina semnându-mi diploma (poză primită chiar de la ea – pentru că eu nu eram de faţă)

Acestea fiind zise, m-am făcut cu o excursie de o săptămână în Thailanda pentru vara viitoare PLUS (ceea ce mă încântă cel mai tare), un curs de gătit thai la Bangkok. Chiar dacă nu aş fi câştigat, a fost o acţiune distractivă, plăcută şi gustoasă. Dar şi multe emoţii… Şi mai e ceva care pentru mine a contat enorm: a fost prima oară când am fost pe locul întâi la ceva! Şi îmi place!

Concurenţii împreună cu Bogdan Gligor (în spatele meu, cu ochelari), reprezentantul Autorităţii de Turism a Thailandei

Şi diploma (poză făcută atunci, repede, cu telefonul, ca să informez poporu’ care aştepta pe facebook rezultatul)