decadenţa gustului

AND THE WINNER IS… (BIS)

Me! Me! Me! :)

Da, da, exact ca data trecută! Deja de data viitoare va trebui să găsesc o altă formulare pentru titlu pentru că nu aş vrea să înşir puteri (din alea din matematică!). Dar până atunci mai e. Mai ales că Mazi mi-a dat interzis la concursurile culinare la care mai e ea în juriu. Cel puţin până la anu’!

Şi asta pentru că iar am câştigat un concurs pe gustul ei. Acum nu ştiu dacă pot spune că gătesc pe gustul ei sau chiar gătesc bine… Cert e că aseară, din 11 sandvişuri ale căror „bucătari” nu avea habar care sunt, jurata Cristina l-a ales pe al meu ca fiind cel mai bun.

Acum vreo două săptămâni am citit la Mazi pe blog despre lansarea unui concurs de făcut sandvişuri, în colaborare cu Brutăriile Paul care fac anul acesta 125 de ani de la înfiinţare, la mama lor, în Franţa şi care, drept urmare, anul ăsta s-au ţinut de tot felul de acţiuni de promovare. Ştiu că a face un sandviş nu e tocmai gătit, dar e nevoie şi acolo de un pic de talent pentru a combina gusturile, aşa că am zis să mă bag. Să mă mai distrez şi eu un pic.

Aseară a fost concursul la care am participat 11 „sandwich-makers”. Regulile au fost simple: a trebuit să aducem de acasă un singur ingredient, ingredientul nostru secret, iar la faţa locului (în patiseria – brutăria, cafeneaua, cofetăria, că nu ştiu exact cum să-i zic – Paul de la Universitate) ne aştepta o masă plină cu tot felul de ingrediente, unele mai obişnuite, altele mai fanteziste. Au fost diverse mezeluri, brânzeturi, legume, sălăţuri, sosuri, dar şi mere, gem, chutney, seminţe şi, evident, pâinile marca Paul. Fiecare participant a avut la dispoziţie în jur de 10-15 minute pentru a construi un sandviş delicios, poate chiar mai multe din acelaşi fel, dacă te mişcai suficient de repede.

Ingredientul meu secret a fost un delicios muştar cu curry şi cocos de la TresBon, pe care l-am adăugat într-un sandviş cu somon fume, valeriană şi roşii uscate.

Acestea fiind zise, vă las să vă activaţi sucurile gastrice uitându-vă la poze…

PS: Lumina de la faţa locului nu era cea mai bună pentru camera telefonului meu, aşa că să îmi fie iertată calitatea fotografiilor, vă rog.

PS2: Îmi cer scuze că nu mi-am luat o bluză cu decolteu.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close