Food Camp a fost mereu o acțiune de PR care m-a uns pe suflet. A fost ca o clătită din aia bună umplută cu Nutella și banane. Așa că atunci când Marian (organizatorul) m-a întrebat ce fac în perioada 23-27 iunie, nici nu am stat pe gânduri. Abia apoi am aflat și destinația unde avea să se întâmple tabăra noastră culinară: o croazieră pe Dunăre, de la Orșova la Belgrad.
Eu mă plâng adesea că la mine nu prea funcționează credința aceea motivațională cu „este suficient să îți dorești cu adevărat și se va împlini”, dar uneori se pare că mai dă rateuri matricea și îmi mai îndeplinește și mie câte o dorință. Și nu la 10 ani după ce am avut-o. Spun asta pentru că prin iarnă-primăvară vorbeam cu niște prieteni să tragem o fugă la sfârșitul primăverii la Belgrad. Nu s-a concretizat, așa că momentul în care am auzit că ajungem și în Capitala Serbiei, a fost o bucurie.
Croaziera pe Dunăre
Nu o să insist foarte mult pe Belgrad, unde am petrecut jumătate de zi (noi, că am avut și de gătit, turiștii au stat o zi jumate), pentru că mi-am făcut damblaua, l-am văzut, nu m-a impresionat, mi s-a părut că nu are aer de Capitală, și cam atât. Adică l-aș pune la capitolul, dacă tot trecem prin zonă, hai să îl bifăm. Nu ca destinație de sine stătătoare.
Noi ne-am îmbarcat în croazieră pe vasul MS Diana la Orșova. Am ajuns pe după-amiază de am luat cina la un restaurant rustic cocoțat pe malul sârb al defileului Dunării și ne-am petrecut noaptea pe barcă, în cabinele destul de confortabile, în opinia mea. A doua zi ne-am continuat drumul spre Belgrad și ne-am oprit la cetatea Golumbac, tot de pe malul sârbesc, o fortăreață ce a existat acolo, în diverse forme, încă din perioada Imperiului Roman și ce a fost frumos recondiționată în urmă cu câțiva ani. Seara am ajuns la Belgrad. A doua zi am avut un tur pietonal în prima parte la zilei și unul cu autocarul după-amiaza, la care noi nu am mai fost. Duminică dimineața a fost timp liber pe barcă sau în oraș (și noi la cratiță), iar la prânz am pornit spre Veliko Gradiște, ultimul port în care am ancorat. Dacă nu ar fi plouat tare, poate că am fi reușit să ne plimbăm prin orășel și să ajungem cu bicicletele de pe vas la o lagună ce se numește Lacul de Argint. Dar a plouat. Dimineață devreme am pornit spre Orșova, unde am ajuns la prânz și ne-am luat la revedere de la scurta croazieră.
Gătit în Food Camp
În fiecare tabără de acest gen avem teme, mese speciale, oferite uneori de anumiți sponsori, pe care trebuie să îi scoatem în față, competiții culinare și tot felul de activări. De data aceasta, a trebuit să gătim pentru toți turiștii de pe vas mai multe mese, cine și branch-uri. Am fost împărțite în două echipe și noi am fost foarte mândre de ceea ce am pregătit, chiar dacă publicul nu a fost tocmai mulțumit de meniul nostru fără prăjeli, cărnuri din plin sau ciorbe…
În schimb am pregătit salate excelente cu mixurile de la Icebearg, am făcut paste gustoase puse la dispoziție de Paste Băneasa, am făcut tarte și clătite cu gemurile de la Răureni și am aranjat un brunch superb cu ajutorul celor de la Olympus. De buna noastră dispoziție s-au ocupat Alexandrion Group (spumantul Rhein Extra, atât am avut de zis), Jidvei, Kozel și Alka.
Am lucrat într-o bucătărie micuță, cu geam spre valurile domoale ale Dunării, în care ne-am înțeles bine, ne-am ajutat reciproc și am ciocnit pahare de spumant sau cocktailuri în timp ce tocam ceapă și învârteam clătite. A fost, ca de fiecare dată, e experiență minunată.
Aici și despre ultima dată când fusesem in Food Camp.
[…] în Food Experience, această acțiune cu bloggeri culinari a avut din nou loc la Anna Charisma Chalet, pe Valea […]