ZBOR CU PARAPANTA LA SĂCELE

Da, îmi plac gențile, pantofii, cerceii și farfuriile, nu zic „nu” niciodată când primesc așa ceva cadou. Bine, acum, realistic vorbind, nu orice gentuțe sau pantofi, but still… Însă mai mult decât toate acestea, îmi place să mă îmbogățesc de experiențe și să încerc tot felul de lucruri în viață.

De aceea în urmă cu trei ani, când mi-am serbat ziua cu o petrecere care a vuit în tot orașul, le-am cerut participanților să îmi ofere experiențe, nu lucruri. Atunci am primit și promisiunea unui zbor cu parapanta, care nu a mai ajuns să îmi fie oferit, însă. Acum, altcineva s-a gândit că mi-ar face plăcere o astfel de experiență și m-a trimis în cer. La propriu, Slavă Domnului!

Pentru că în alt an, mult mai demult, alți prieteni s-au aliat pentru a mă da cu parașuta de ziua mea, îmi este imposibil să nu compar cele două zboruri. Așadar, parașută versus parapantă… Hmmm… Parașută, clar! Căderea aceea în gol este incomparabilă.

Cu parapanta la Săcele

Aveam, așadar voucherul de parapantă luat de zuzele mele dragi și una din ele, Liana, voia să nu mă lase singură în aer (ca să nu zic în pom!), așa că a urcat și ea cu mine.

Am plecat la Brașov pe sfârșit de weekend sfântmăriesc, sperând să se mai elibereze Valea Prahovei. După cafele și relax prin oraș, ne-am îndreptat spre Săcele de unde urma să urcăm cu telescaunul pe muntele Bunloc de unde avea loc decolarea. Se pare că este un bun loc pentru așa ceva (sic!). Arinuța noastră s-a dat și ea o tură cu telescaunul ca să prindă toate detaliile lansării noastre pe orbită.

Și eu și Liana am avut parte de instructori simpatici și tare pasionați de trasul sforilor. Sforile parapantei, evident. Liana a pornit prima, cu câțiva pași de alergare în jos pe pantă și apoi încă niște piciorușe ce alergau frenetic în aer ca ale unui gândac cu cracii în sus. Așa e procedura, în lipsă de elice. Un minut mai târziu am pornit și eu în aceeași alergare și tandemistul meu a prins un curent ascendent chiar de la plecare, așa că hopa sus, peste munți, peste creste, cu căsuțele undeva niște bănuți sub picioare.

La parapantă stai într-un fel de harnașament-scăunel, deci este foarte confortabilă poziția. Nu trebuie să te ții de nimic, poate doar de bățul gopro-ului.

Ceea ce am trăit eu a fost un mix de liniște, măreție, o brumă de teamă și ceva entuziasm. Însă trebuie să recunosc că cea mai mișto parte a fost când înainte de întoarcerea la sol, instructorul m-a întrebat dacă vreau și ceva senzații tari. Normal că da! Am crezut că ne vom da peste cap și mi s-a făcut inima mică de posibilitatea încurcării ițelor, dar mi-am zis că omul face chestia asta de 15 ani și cu siguranță știe ce face. Nu m-a dat cu cracii în sus, ci a făcut niște învârtiri în jurul propriului ax, care m-au transportat direct într-un carusel din parcul de distracții. A fost fun! Asta chiar a fost fun!

Liana a aterizat în picioare, noi, însă, am prins nu știu ce alt curent și m-a pregătit să îmi ridic picioarele pentru o aterizare în fund. Ce să zic, noroc cu nu sufăr de hemoroizi!

Seara ne-am primit pe mail filmările și pozele, pe care le las dovadă și aici.

Parașută, bifat. Balon, bifat. Parapantă, bifat. Rachetă, here I come!