Nu am mai văzut de mult un film bun, pe care să vreau să îl recomand tuturor. Ultimul văzut a fost undeva pe la începutul iernii, la recomandarea unui prieten, Perfect Sense, pe care vă sfătuiesc și eu să îl vedeți. Dar în weekend am ajuns la Pentru toți banii din lume, un film care mi-a plăcut suficient de mult încât să povestesc despre el.
Cum citiți în toate review-urile despre el, Pentru toți banii din lume (All the Money in the World) este povestea lui J.P. Getty, magnatul care prin anii ’70 era cel mai bogat om din lume, dar care era de o avariție fantastică. Depre Getty am aflat prima oară când am fost la Los Angeles și căutam să văd ce pot vizita. Din păcate, atunci nu am mai ajuns la muzeul Getty, dar e pe listă pentru data viitoare.
Poate că povestea este despre răpirea nepotului său și refuzul lui de a plăti răscumpărarea. Însă pentru mine nu a fost despre asta. A fost despre emoție, suferință, tărie, omenie. Și despre un film foarte bine realizat.
Una din prietenele cu care am fost mi-a spus ca nu i-a plăcut pentru că a fost prea liniar, că nu a avut un crescendo, însă mie mi se pare că filmul, exact prin această linearitate, ilustrează perfect atmosfera și încrâncenarea absurdă a bătrânului avar.
Restul îl descoperiți singuri.