BAREFOOT IN BALI

În Bali am ajuns nu de capul meu, ci în cadrul unui retreat organizat de studioul de yoga Sunt un Copac si My Barefoot Journey. Barefoot in Bali s-a numit contextul în care eu, alături de alte 16 gagici și 2 domni respectabili ne-am plimbat desculți prin sala de yoga în aer liber a hotelului în care stăteam.

Programul a fost unul plin de activități. Și nu, nu sunt eu o mare practicantă de yoga, dar nu a fost o tabără de yoga. Bali este unul din cele mai exploatate locuri din lume în acest sens. Cred că doar India îi poate concura, numai că din cauza spațiilor vaste de pe subcontinentul indian, densitatea școlilor și studiourilor de yoga nu este așa de mare ca în Bali. Pentru că aici la fiecare colț de stradă, o reclamă mai mare sau mai mică te anunța că poți deveni profesor autorizat sau măcar că îți poți găsi pacea interioară contorsionată pe salteluța din dotare.

Retreat-ul, însă, a fost mult mai lejer, fără obligativitatea de a participa la toate întâlnirile (sau chiar la niciuna), fără impunerea unei condiții fizice impresionante și, în general, cu o lejeritate plăcută a tot ceea ce se întâmplă.

În afară de clasele de yoga sau dezvoltare personală ținute zilnic de Andreea și Crina (inițiatoarele Barefoot in Bali), retreatul a cuprins de fapt și toate vizitele turistice, plus unele de natură spirituală, cum ar fi o ceremonie a focului în cadrul unui ashram sau o ceremonie a apei la o preoteasă faimoasă în zonă.

Iar cu ocazia activităților de grup am descoperit cu multă plăcere dance yoga, o clasă ținută de o minunată profesoară franțuzoaică, Azuka, sau laughing yoga. Pentru că, până la urmă, yoga este despre prezență și liniștea interioară, despre esența ta, iar modul în care ți-o găsești nu trebuie să fie neapărat cu fundul în sus în down facing dog (poziție pe care o detest, a se nota!), ci poate fi și într-o porție bună de râs sau curgerea fluidă pe ritmul muzicii. Dar despre aceste forme de yoga și altele pe care le-am descoperit în ultima vreme, voi reveni cu o nouă postare.

Tot din categoria dansului a fost și splendida experiență a dansului extatic, o discotecă aflată în cadrul celei mai mari școli din yoga din Ubud, Yoga Barn, în care timp de o oră și jumătate toată lumea dansează pe ritmuri tribale, trance și indie like there is no tomorrow. Și ca și cum nimeni tu te privește. Și chiar nu te privește! Toți sunt în lumea lor. Pentru această experiență, însă, care are loc o dată pe săptămână, trebuie să te pui la coadă cu multe ore înainte, pentru a prinde unul din cele 160 de locuri. A fost cu adevărat o transă activă, o eliberare și o detașare, o concentrare pe clipă. A fost cea mai tare experiență de care am avut parte pe pământ balinez.

 

 

Eu am fost în cea de-a patra ediție a Barefoot in Bali, următoarea fiind în octombrie, despre care puteți citi aici. Iar dacă nu mai sunt locuri (eu m-am înscris pentru aprilie anul trecut pe vremea asta), va mai fi una cu siguranță și la primăvară.