De ziua mea am cerut de la invitați ca printre altele să-mi aducă și cărți. Ceea ce au făcut. Unii le-au semnat cu dedicație, alții nu. Splendoare este una din ele. Nu este semnată și îmi pare rău, pentru că nu știu cui să-i mulțumesc pentru această carte splendidă.
În ultima vreme, când citeam din romanul ăsta și mai vorbeam cu lumea despre ce mai citim, toți bărbații se arătau oripilați de subiectul cărții. Este așa de ciudat cum heterosexuali convinși sau declarați dezvoltă o aversiune complet nefondată către tot ceea ce înseamnă homosexualitate. Pentru că da, Splendoare este despre povestea de viață a unui bărbat cu înclinații homosexuale, heterosexual declarat mai toată viața lui, care este frământat de toate emoțiile lumii, dar mai ales de iubirea pentru singurul bărbat din viața lui.
Acțiunea se petrece într-o Italie încă puritană și o Londră de adopție și este scrisă cu multă sensibilitate și profunzime de autoarea Margaret Mazzantini. Deși prezintă întreaga viață a personajului principal, Splendoare nu e neapărat un roman de acțiune, nici unul de iubire, chiar dacă iubirea este un fel de fir roșu, ci este un roman psihologic, care scormonește adânc în măruntaiele emoționale.
Ultimul capitol este singurul care nu mi-a plăcut. Te lasă cu un gust amar… Nu știu, poate că de fapt este doar încheierea apoteotică a unui roman amărui în general.
Deci, dacă nu sunteți oripilați de povestea de viața a cuiva care nu este ca voi, vă invit să citiți Splendoare pentru că e o carte splendidă.