10 ani. O decadă. O parte semnificativă din viață. Atâta timp a trecut de când scriam primul articol pe andrailias.blogspot.com.
Lucram la FHM cu normă întreagă din vară și blogurile începeau să prindă teren, iar site-ul revistei nu era prea bine realizat și întreținut (nu depindea de noi), așa că redactorul șef a decis să ne face toți bloguri. M-am conformat și în scurtă vreme a început să îmi placă.
Pe 18 ianuarie am scris primul articol, despre Tenerifele de unde mă întorsesem de jumătate de an. Privind în urmă, am scris prea puțin, am pus prea puține poze, acum aș fi făcut-o altfel. Dar na, pe atunci nu aveai nici pe departe instrumentele pe care le ai azi. Apoi am început să scriu zilnic. Căutam subiecte. Majoritatea rubricilor existente azi s-au născut atunci.
Poate că blogul meu nu a ajuns unde îmi doream, nu este printre cele mai citite bloguri românești, dar știu sigur că mi-am păstrat acest spațiu virtual exact așa cum am vrut. Nu am fost niciodată agresivă în promovare, nu am scris niciodată despre lucruri care nu îmi plac sau în care nu cred doar pentru niște bani. Mi-am păstrat opiniile chiar și atunci când am primit amenințări. Știu că e ciudat să spun că pentru un amărât de blog flu-flu s-a ajuns aici. Dar da, am trecut și prin asta.
Și uite că s-au împlinit 10 ani în care am scris constant, uneori mai des, alteori mai rar, dar am făcut-o. Pentru că, în general, mie îmi plac relațiile de durată. Iar aventurile de o noapte au și ele farmecul lor, însă constanța în permanentă adaptare și upgradare cred că este modul meu de funcționare optim.
Aș fi vrut să fac o petrecere mare să serbez cei 10 ani. Dar între-timp alte petreceri mi-au răpit timpul și energia. Dar parcă tot aș vrea să fac ceva, să „ud” decada cumva. Poate o masă, poate o băută. Rămâne clar pe to do list-ul primei jumătăți de 2017. Și atunci când o să o fac, o să vă arăt și vouă!
Cât despre viitor, nu știu dacă să îmi mai urez încă o dată pe atât sau nu. Pentru că, după cum vă spuneam, I go with the flow. Deși îmi este tare drag blogul și parcă l-aș păstra lângă mine pentru totdeauna.
Foto: Marius Tudor
