Nu sunt eu mare fană a filmelor cu super-eroi, dar din când în când mai merge și câte unul din ăsta care liniștește neuronii. Doar că Doctor Strange nu mi i-a liniștit de tot. Da, este un film cu super-eroi, cu efecte speciale, cu câteva poante, lejeruț, dar în mine a avut și o oarecare rezonanță, din motive personale. Așa că, una peste alta, pot spune că nu a fost o pierdere de timp să-l văd.
Ce nu mi-a plăcut la Doctor Strange
E un film în 3D, dar care nu are niște efecte atât de spectaculoase. Am văzut producții mult mai simple, cu un 3D fascinant.
Ce mi-a plăcut la Doctor Strange
Are poante. Are o bestie atotputernică, ce arată foarte haios, chinuit înfricoșătoare, dar aduce mai curând cu balaurii din desenele animate. Are niște idei bune. M-a plimbat un pic prin Kathmandu, de care mi s-a făcut dor. Binili învingi.
Acum serios vorbind, e un film ușurel, dar care merită văzut. În rest, mai am câteva filme pe listă toamna (aproape iarna) asta, și o să vă țin la curent cu ele. Într-o altă seară ce necesita băgarea creierilor pe programul lung la mașina de spălat, am ajuns și la Jack Reacher, dar nu m-a impresionat în niciun fel ca să mă obosesc să povestesc ceva. Mă intrigă însă, Slujnica, pe care abia aștept să-l văd.