Am învățat să fac falafel acum vreo 10 ani, pe vremea când eram în Spania și prestam cu spor într-un restaurant turcesc, mai bine zis o shaormerie de lângă facultate. Doar că ei făceau un falafel de la zero, de la lăsatul năutului peste noapte la înmuiat, datul prin mașină și tot așa. Și îmi ieșea bine. Îmi iese în continuare. Dar trebuie să ai ceva timp ca să îl faci. Deci nici nu se punea problema de falafel în cele câteva minute ale conceptului Bunătăți din 5′ în 10′.
De câțiva ani mai trișez pentru că am descoperit praful de năut amestecat cu mirodenii (și cine mai ține minte ce alte bazaconii, monoglutamați, etc) care e gata imediat. Nu mi-ar fi trecut prin cap să fac o astfel de rețetă pentru seria video, mai ales că durează 15 minute numai înmuiatul prafului, dar uite că așa s-au legat lucruile.
În ziua cu filmarea precedentă am constatat că îmi lipsește ceva și am tras o fugă până la supermarket cu unul din băieții din biroul unde filmez. Care era cam înfometat. Baiatul, nu biroul. Și mai dura până începeam eu să scot mâncarea gata din bucătărie. Așa că plimbându-ne printre rafturi, îi sugerez că din când în când poate să își ia la birou și niște praf de falafel să își facă. Atât mi-a trebuit, pentru că m-a pus imediat la treabă și mi-a zis că dacă tot gătesc pentru trupă, hai să o și filmez.
Așadar acest falafel durează 15 + 7 minute, ieșind puțin din tiparul celor maxim 10 minute ale seriei, dar care este de fapt foarte rapid de făcut.
Chifteluțele de falafel le-am pus într-un wrap, care poate fi tortilla sau lipie arăbească, pe care l-am uns cu humus de-a gata, dar la care puteți pune și humus rustic, dacă aveți chef, și am adăugat niște legume pentru prospețime.
