CRETA, AȘA CUM AM VĂZUT-O EU [3]

Mai sunt puține povești de zis despre Creta ca să închei seria acestei vacanțe. Primele două episoade sunt aici și aici. Finalul l-am rezervat ultimei zile de vacanță, o excursie luată de la hotel către Balos Lagoon, dar și celor câteva poze din Rethymnon, orașul lângă care stăteam.

Rethymnon

E un oraș mare de pe coasta nordică, unde există și universitate, după cum am aflat de la duduia care ne-a închiriat mașina, care făcuse facultatea acolo, deși era din Heraklion și avea de condus zilnic o oră dus și o oră întors. Apropo de mașină. Mi s-a părut foarte interesant cum am luat-o noi, fără garanție, fără copie după vreun act de identitate, fără nimic. Și-a notat doar numărul permisului și ne-a întrebat la care din hoteluri stăm și la ce cameră. Atât. Oricine putea să vină și să ia o mașină, mai ales că era și nouă cea pe care am avut-o noi.

Revenind la Rethymnon, e un orășel/ oraș frumos, dar care mi-a plăcut o idee  mai puțin decât Chania. Să zicem că e un fel de Constanța, pentru că are un centru vechi, cu portul vechi și o salbă de hoteluri la periferie. Centrul ăla vechi este împânzit de magazine și terase, dar mai ales în portul vechi și portul nou. Și partea bună este că magazinele se închid pe la 12:30-1 noaptea. Cel mai probabil ele sunt închise ziua, dar cum la ora aia nu ajungeam niciodată în oraș, nu am de unde să știu.

Balos Lagoon

La Balos auzisem că se ajunge numai cu vaporul. Dar acolo am aflat că poți ajunge și cu mașina, după care o lași într-un vârf de munte și cobori (și apoi urci!) vreo doi kilometri. Noi, însă, am luat o excursie, foarte prost organizată, de la hotel. Ne-au cules de la poartă la 7:10 dimineața ca să ajungem într-un amărât de port de unde pleca vaporul, cu o oră înainte de ora de plecare a acestuia, probabil o afacere din aia în care agenția își ia comision pentru fiecare mușteriu pe care îl aduce în unica cârciumă din port.

După vreo oră și ceva de navigat (noi am avut parte de o mare agitată, care ne-a stropit din plin, pe mine m-a amuzat, dar trei sferturi din populația de pe barcă era verde-albastră și vomita în pungi) am ajuns la Balos, o lagună cu nisip alb, în ciuda marketingului care o descria cu nisip roz. Era o fâșie de nisip roz format din scoici pisate, lată de vreo 5 cm, la limita dintre apă și nisip și aia era tot. Când m-am întors (ca multe alte chestii), am aflat că adevărata plajă cu nisip roz este la Elafonisis, care era mai departe de noi.

La Balos e mult spațiu, plaja e largă, poți să îți petreci toată ziua stând întins în apă, pentru că sunt zone mari unde apa are 5-6 centimetri, și cam atât. Bine, eu nu sunt un etalon, pentru că nici nu îmi place să mă uite Dumnezeu la plajă și nici nu stau la orele prânzului în soarele arzător. Adică exact când te aducea barca în lagună. Sunt câteva șezlonguri cu umbrele, exagerat de scumpe (cum altfel?!) și un chioșc cu ceva sucuri sus pe deal. Nu mă înțelegeți greșit, locul este superb! Dar nu aș sta acolo mai mult de câteva ore.

De acolo am traversat strada până la insula de vizavi, pe plajă la Gramvousa unde am mai poposit o oră jumate. În vârful insulei sunt rămășițele unei cetăți fortificate la care aș fi urcat dacă nu aș fi fost în șlapi (eram plecată la plajă doar!) și drumul nu ar fi fost unul de munte cu pământ, bolovani și grohotiș… Așa că am mai stat un pic la plajă în miezul torid al zilei. Noroc că aici am găsit câțiva arbori sub care s-a înghesuit jumătate din populația vaporului.

Una peste alta, e frumos la Balos, mai ales dacă ai ocazia să ajungi acolo cu o barcă privată, să nu stai după orarul vapoarelor și excursiilor.

Cam aici se oprește scurtul serial cretan. Mă îndrept deja cu gândul spre noile destinații la care visez sau pe care le am planificate. Pentru că deja vreau o vacanță!