călătorii

CRETA, AȘA CUM AM VĂZUT-O EU [1]

Da, am fost și eu în vacanță, de aia am lipsit de pe planetă… Și în cursul acestei vacanțe m-am hotărât ca dacă mă va bântui vreodată dorința de a scrie un roman fluviu, Creta este the place to be. Pentru că da, am fost în Creta. Sau, mai bine zis, la Sanatoriu Creta.

Creta, după părerea mea

O să vedeți mai jos ceva poze frumoase, dar cam atât. Nu am prea multe povești despre Creta, nici recomandări. M-am dus acolo cu o dorință veche de a vedea insula. M-am dus și cu entuziasmul celor care mai fuseseră și le plăcuse mult. Nu știu dacă să zic că m-am dus la pomul lăudat sau nu, cert e că eu m-am întors destul de dezamăgită.

Marea este superbă, unele plaje sunt minunate, porturile venețiene din orășele sunt splendide pentru poze. Și atât. Sunt câteva imagini frumoas, dar nu e niciun fel de atmosferă. E liniște și pace. E plin de familii. Tavernele nu au spiritul ăla grecesc, nu e muzică, nu e distracție. Am încercat să ne plimbăm prin mai multe locuri, să luăm pulsul insulei și tot ce am perceput a fost o liniște apăsătoare. Apăsătoare pentru mine care îmi doream distracție și poate binecuvântată pentru cei ce voiau să fugă de haos. Așa că o să vă relatez pe unde am fost și o să vă las pe voi să decideți dacă vreți să vă planificați o vacanță aici sau nu.

Creta, pe scurt

Am stat în nord, la 18 km de orașul Rethymnon, măricel (are și universitate!) și de acolo am purces în cele 4 zări. Prima excursie am făcut-o în sud, am traversat munții cretani și am ajuns în portul Chora Sfakion, unde am mâncat de prânz și am mai stat vreo oră la plajă sub umbrelă pentru a aștepta feribotul care să ne ducă spre Loutro, un sătuc turistic de pe aceeași costă. Locurile sunt frumoase, la Loutro, este pitoresc, clădirile se desfășoară de-a lungul golfulețului, pe un singur rând și atât, iar faleza este brodată cu terase. Am stat aici o oră și jumătate, mai mult decât suficient, cât să bem un frappe și să ne odihnim un pic, după ce ne mai odihnisem și în Sfakion…

A doua zi am pornit către est, spre o altă recomandare primită: orășelul Elounda. Se pare că asta este o zonă mai elegantă a Cretei, cu hoteluri mai scumpe. Aici am luat masa pe un pier ieșit în albastrul mării și ne-am bucurat de liniștea înconjurătoare. Am tras apoi o fugă până în apropiatul Agios Nikolaos, mai mare și frumușel, cu niște golfuri care pătrund adânc în inima orașului. Ne-am fâțâit prin magazine cât soarele era arzător și pe la 5 am pornit-o spre o plajă retrasă despre care aflasem de la ospătarul care ne servise prânzul. Kolokytha Beach a fost primul loc care m-a uns pe suflet. E o plajă mică, destul de sălbatică, la care ajungi cu mașina pe un drum desfundat de coastă și apoi pe jos vreo 10 minute, mărginită cu un zid construit de om, și deasupra căreia se înalță o livadă de măslini. Chiar dacă nu e o plajă cu șezlonguri și taverne, locul e destul de popular în zonă și are construite grătare pentru fripturi sau peștii proaspăt prinși. Acolo, dacă pleci cu provizii și gașca după tine, e chiar un loc drăguț, cu atmosferă. Recunosc totuși, că la atmosfera pe care o avea, aș fi preferat să fie mai pustiu, nu atât de populat. E un loc din ăla pe care vrei să îl ai doar pentru tine. Iar nisipul este fin, intrarea în apă, lină.

Zilele viitoare vă povestesc despre excursiile în capitală, la Knossos și în vest.

-va urma-

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close