Fotografii sunt destul de multe, cuvintele vor fi însă desul de puţine. Timpul petrecut peste mări şi ţări a fost limitat, la fel ca şi perimetrul, aşa că nu voi împărţi acest subiect în mai mule postări, aşa cum am făcut cu Nepalul.
La acest sfârşit de an am făcut ceea ce îmi doresc în fiecare an să fac: am plecat la căldură. Iar Thailanda se pare că este destinaţia preferată a românilor în această perioadă a anului. Crăciunul mi l-am petrecut într-o casă dintr-un complex de case cu arhitectură tradiţională, pe plaja Railei, din apropiere de Ao Nang, unde poţi ajunge cu avionul până la Krabi şi de acolo cu o maşină, iar la Railei numai cu barca. Bărci mari, zgomotoase, care funcţionează pe post de taxi şi care te duc unde ai chef. Plajele, golfurile, apele din apropierea coastei, sunt toate pline de barcagii organizaţi sau independenţi.
În zona Railei mergi fie pentru relaxare totală, fie pentru căţărări pe stâncile impresionante, dacă te pasionează subiectul. Atât. În rest, nu prea ai ce să faci: mai vizitezi o altă plajă, mai dai o tură de snorkeling, mai te lupţi cu un caiac. La Railei ai de ales între plaja de vest şi cea de est, fiind o peninsulă mărginită de stânci, şi având doar câteva cărări de pe o parte pe cealaltă. Partea de est este rezervată backpackerilor, având cazare mai ieftină, hosteluri care înaintează în inima junglei, multe terase flower-power şi o atmosferă cât se poate de hippiotă. Plus o plajă impracticabilă, mizerie multă, dar şi o superbă mini-pădure de mangrove. Pe plaja de vest sunt hotelurile scumpe, este locul unde s-a filmat scena căsătoriei din The Hangover 2, bodegi mai puţine şi o plajă demenţială.
După ce am colindat pe nisipul fin şi pe apele perfecte din Ao Nang, am revenit la Bangkok, punctul în care am pus prima oară piciorul în Regatul Thailandez, pentru a petrece Revelionul. Timp de vizitat am avut foarte puţin, am ratat cu graţie şi enormă părere de rău zona de pierzanie a Capitalei, spectacolele de gogo şi ladyboys, dar ăsta nu este decât un motiv în plus pentru a reveni acolo (unde oricum aş fi revenit, fie vorba între noi).
Bangkokul este un oraş foarte nou ca imagine. Plin de zgârie-nori, de clădiri de sticlă, arhitectură modernă peste tot. Chiar şi în ceea ce se numeşte zona veche a oraşului, clădirile nu cred că au mai mult de 50 de ani. Bangkokul este un oraş foarte modern, cu extrem de multe mall-uri, o adevărată destinaţie de shopping pentru pasionaţi. Se spune că e ieftin. Da, are şi aspecte ieftine, taxiurile şi hotelurile încadrându-se aici, dar în rest, nu mi s-a părut chiar un chilipir.
Thailandezii nu excelează la capitolul politeţe şi servicii. Aşa că nu te aştepta ca la restuarant, orcât de fiţos ar fi, să fii perfect servit sau ca toată lumea de la masă să primească mâncarea în acelaşi timp. Aşteaptă-te să te înţelegi la un preţ pentru ca apoi să ţi se ceară altul. Aşteaptă-te ca taximetriştii să nu vrea să te ducă într-un anumit loc. Însă, cu toate acestea, aşteaptă-te să vrei să revii aici. Poate că e energia locului, poate că sunt peisajele sau poate… cine mai ştie?!
Însă, dacă ajungeţi la Bangkok, obligatoriu trebuie să treceţi pe la Soul Food, un restaurant cu mâncare cât se poate de tradiţional thailandeză, dar proprietate a unui american, care ştie să ţină în frâu serviciile în stil occidental. Nu uitaţi însă să vă faceţi rezervare din timp pentru că restaurantul este mic şi e cotat printre cele mai bune din Thailanda, deci e mereu plin. Şi după ce v-aţi înfruptat cu deliciile locului, traversaţi strada pentru că fix vizavi este „cofetăria” cu cel mai faimos mango sticky rice din Thailanda şi pentru care merită să stai la coada permanent formată.
Şi dacă tot sunteţi acolo, nu puteţi rata faimosul masaj thailandez. Pe care merită să-l faceţi o dată, de curiozitate, iar apoi vă puteţi delecta cu oil massage, adică un masaj obişnuit, pentru că cel thailandez este o combinaţie între presopunctură şi rupere de oase…
Update: Văzând că toată lumea mă întreabă despre thailandeze, am realizat că nu am scris fix despre un lucru care m-a contrariat: unde sunt toate femeile alea mişto, exotice, thailandezele care înfirebântă imaginaţia?… Probabil că mai în nordul ţării, după cum am auzit, însă pe acolo pe unde am cutreierat eu erau foarte naşpa. Cred că într-o săptămână am văzut 3 femei frumoase. Atât. Şi foarte prost îmbrăcate. Piţi-bling majoritatea, dar dincolo de atsa, foarte urât îmbrăcate. Deşi mall-urile erau pline de aceleaşi brand-uri ca la noi, câteva în plus şi în minus.
[…] Prima oară când am fost la Bangkok, m-am îndrăgostit de acest oraş. Şi chiar fantasmam cum ar fi să trăiesc acolo, din ce aş putea să câştig bani acolo. A rămas doar o fantezie, evident. Acum, ajunsă din nou în unul din top 3 oraşe preferate ale mele, parcă nu am mai avut acelaşi sentiment. Nu, nu pot spune că de data asta mi-a displăcut. Doar poate că şi-a mai pierdut din farmec pe măsură ce îl descopeream. Cineva mi-a zis de curând că preferă să nu descopere nimic până la ceea ce ar putea fi capătul, tocmai pentru a nu-şi pierde aura pe care locurile şi lucrurile o au. Eu, din contră, ador să merg cât mai departe, să descopăr cât mai mult. Dar acum, raportându-mă la reîntâlnirea mea cu Bangkokul, pot să înţeleg şi acest concept. Nu mi-am pierdut interesul pentru metropolă, doar că e un pic ca atunci când cunoşti o tipă mişto, o vezi mereu aranjată, pentru ca atunci când intimitatea se construieşte, să apuci să o vezi şi nemachiată şi nepieptănată… Nu o placi mai puţin, pentru că deja o placi suficient de mult, dar descoperi că poate fi şi altfel. Să ne înţelegem, Bangkokul nu şi-a dat jos meşele, lentilele colorate, genele false, nu şi-a scos unghiile, silicoanele şi colagenul din buze. Nu, doar şi-a dat fondul de ten şi rimelul jos… […]
[…] Bali-ul mi-a amintit un pic de Nepal și India, atunci Gili Air m-a trimis către plaja de la Railei Beach, din […]