Se pare că azi sunt într-o dispoziţie culinară. Poate şi pentru că lucrez la articolul culinar pentru numărul de martie al revistei, drept pentru care surfez netul în căutare de informaţii. Asta, trebuie să recunosc, merge cam greu, pentru că mă tot poticnesc în diverse alte informaţii care mi se par interesante, dar care nu au legătură cu subiectul. Şi uite aşa, din una în alta, am ajuns la această postare de pe un blog britanic şi mi s-a părut interesant de comentat. Omul vorbeşte despre 100 de alimente pe care orice pasionat culinar ar trebui să le încerce măcar o dată.
Eu sunt pentru încercări. Oricât de scârboase ar putea părea pentru un occidental, aşa cum pentru chinezi, de exemplu, delicioasa brânză cu mucegai, este o adevărată blasfemie. Bine, şi eu când eram mică nu mă atingeam de brânzeturile mucegăite, deşi ai mei mi le ridicau în slăvi. După care am avut curajul să gust şi mi-a plăcut. Aşa că acum sunt dispusă să încerc orice. Mai am nişte mici reţineri la fugu. Şi cred că nu-ul va rămâne cât se poate de hotărât la a mânca, la faţa locului şi în mod tradiţional, creier de maimuţă. Şi cu supa de aripioară de rechin am o problemă deontologică, dar, deşi nu încurajez practica, cred că aş încerca-o măcar o dată.
Dar să revenim la lista din postarea dată.
Ce am mâncat deja: vânat, fondue de brânză, crap, borş, baba ghanoush, calamari, sandviş cu unt de arahide şi gem, aloo gobi, hotdog de la o tonetă ambulantă, trufe negre, vin din alt fruct decât strugurele (face mătuşă-mea un vin de coacăze demenţial!), chifle chinezeşti cu porc, îngheţată de fistic, roşii Heirloom, fructe de pădure proaspăt culese, foie gras, tobă de porc, ardei gras diform soiul Scotch Bonnet, dulce de leche, stridii, baklava, mazăre învelită în wassabi, lassi sărat, varză murată, coniac cu un trabuc (mai puţin partea cu trabucul…), vodka jelly, lapte de capră, whiskey scump, tikka masala de pui, fructe de cactus, paneer, meniu Bic Mac, turnăţei, dirty martini, bere cu mai mult de 8% alcool, fulgi de roşcovă (până să ajungă la mine s-au făcut praf, dar cred că nu neapărat forma e esenţială…), s’more, durian, picioare de broască, minciunele sau alt tip de gogoşi, haggis sau mai pe româneşte un fel de drob, banane prăjite, gazpacho, caviar cu clătite (da, da, pe clătite din alea mici, tip clătite americane, dar micuţe), melci, Bellini, tom yum, iepure sălbatic, gulaş, flori comestibile, conservă de carne (bine, în listă este Spam, faimos în UK – noroc cu emisiunea lui Blumenthal că ştiu asta – şi care se confundă cu preparatul în sine, precum Xeroxul la noi), somn, sandviş de chiflă cu somon, mămăligă.
Ce nu am mâncat: huevos rancheros (nu în forma asta, dar până la urmă cine nu a mâncat nişte omletă-jumări cu legume?), tartar de vită (şi nici nu cred că o voi face vreodată, eu care sunt groaza oricărui chef şi cer carnea well done… cine ştie, oi fi musulmană sau evreică şi eu nu ştiu…), crocodil, black pudding (sau mai pe româneşte, sângerete – nu mai e nevoie să spun de ce), pho, bagna cauda, supă de scoici în pâine (am mâncat alte ciorbe în vas de pâine), root beer float (nici măcar nu ştiu ce e berea asta de rădăcini), Clotted cream tea (se pare că am ratat ocazia când am fost ultima oară în Anglia), gumbo, coadă de bou, curry de capră, insecte întregi (dar chiar am de gând să o fac atunci când voi fi în locul potrivit), phall, fugu, ţipar (nu cred să fi mâncat, totuşi…), gogoşi glazurate de la Krispy Kreme, arici de mare (parcă e pe lista nu-urilor până acum), prune murate umeboshi, abalone, poutine, tiroidă, caolin (da, se pare că e o mâncare sănătoasă în Africa…), currywurst – adică un cârnat nemţesc îmbibat în ketchup cu curry, mâncare de intestine (deşi aş puutea să marchez aici un punct cu ciorba de burtă), louche absinth, brânză gjetost, animale omorâte pe şosea, baijiu, Hostess fruit pie, ceai Lapsang souchong, ouă Benedict (da, ştiu, pare ciudat că nu am mâncat aşa ceva până acum; promit să remediez situaţia!), pocky, tasting menu la un restaurant cu 3 stele Michellin (mda, n-a fost cazul până acum, dar care se duce primul, să mă ia şi pe mine, vă rooooooog!…), vită Kobe (am mâncat nişte vite bune la viaţa mea, dar parcă pe niciuna nu o chema aşa), cal (chiar dacă pe vremea când eram mică se spunea că salamul de Sibiu e făcut din carne de cal, mă îndoiesc amarnic de acest episod de folclor), crab cu carapacea moale, harissa cu trandafiri, thermidor de homar, cafea jamaicană Blue Mountain, şarpe.
Şi ar mai fi o categorie în care ar trebui să trec chestiile de care nu sunt sigură. Cum ar fi ceaiul de urzică. Ce mama naibii caută pe lista unui foodie ceaiul de urzică?! Habar n-am dacă am băut sau nu vreodată aşa ceva. Se pune dacă m-am spălat cu şampon de urzică? Bănuiec că nu… Bine, o să mă duc la bunica în cămară să văd dacă are aşa ceva şi să încerc. Un alt item din listă este brânza Epoisses, din sudul Franţei. Habar nu am dacă am mâncat aşa ceva pentru că la câte platorui cu fel de fel de brânzeturi mi-au trecut prin faţă, nu ştiu tot ce conţineau. Dar o să mă documentez data viitoare când mai am ocazia. Orez cu fasole este un fel de mâncare foarte popular în America Centrală. Şi este un fel de care am auzit de atâtea ori încât mi se pare foarte natural. Dar să mor dacă ţin minte dacă am mâncat aşa ceva sau nu. Ciocolată am mâncat la viaţa mea cu carul. De toate felurile, de la cele mai scumpe la cele mai ieftine. Deci nici în cazul ăsta nu ştiu dacă am avut parte şi de ciocolata din boabe de cacao criollo. Nici de mole poblano nu ştiu dacă m-am atins. E un tip de sos mexican, deci e posibil să fi fost pe undeva prin vreo mâncare mexicană pe care am încercat-o.
Trăgând linia, constat că am încercat 54 din produsele enumerate de blogul britanic pe lista sa nu neapărat exhaustivă. Pentru noi, est-europenii, unele produse sunt la ordinea zilei, mă pufnea şi râsul când citeam de mămăligă, borş sau varză murată. Pe de altă parte, produsele asiatice sunt destul de departe şi, deşi am mai încercat şi eu una-alta la viaţa mea, tot mă consider încă extrem de incultă la capitolul gusturile îndepărtate geografic. Uite, despre asta nu am scris în rezoluţia pentru anul ăsta, dar ar putea fi una bună: să mănânc chestii cât mai ciudate sau cel puţin mai exotice, de peste mări şi ţări. Revenind la listă, autorul zicea ceva şi de mâncăruri ciudate, însă eu nu am prea întâlnit aşa ceva pe acolo. Clar lista omnivorului pasionat merită îmbunătăţită din plin.
