La Palma e frumos. E cald, e curat şi se vorbeşte spaniolă. Mi-a plăcut la Palma. Cred că de fapt acest rând e singurul care contează. Restul sunt doar vorbe.
Am ajuns săptămâna trecută pentru prima oară la Palma de Mallorca într-un press trip organizat de Mini. Am aflat că este o locaţie în care mai toţi producătorii de maşini îşi fac evenimentele şi nu mă miră de ce. Locul este frumos, climatul perfect, hotelurile bune sunt la tot pasul, iar în extra sezon preţurile se pare că sunt chiar atractive şi în plus au şosele numai bune pentru testări. Deşi, drumul şerpuind pe coastă, la altitudine, tipic pentru o insulă muntoasă mediteraneeană, este asfaltat cu un material foarte alunecos, pe care alunecam în tenişi ca pe gheaţă. Iar cu ocazia aceasta am aflat de la obiuşnuiţi ai locului poveşti despre câte maşini de teste s-au înfipt în parapeţii stâncoşi ai Mallorcăi.
Am ajuns la Palma pe la prânz şi cerul era semi-înnorat, cu şanse de ploaie, dar asta nu m-a împiedicat să ies să bântui pe străzi. Atâta tot. Aveam la dispoziţie câteva ore libere şi mereu mi-a plăcut să cutreier străzile oraşelor străine pur şi simplu, admirând peisajul, privind oamenii, intrând în magazine şi făcând poze. Şi asta complet contrar aversiunii mele faţă de plimbare. Bănănăitul pe străzi în calitate de turist are cu totul altă conotaţie pentru mine decât plimbarea, fie ea în natură sau urbană, de la mine de acasă. În plus, mi-era poftă să am timpanele mângâiate de fluşturimea limbii spaniole şi să mai articulez şi eu vreo două vorbe prin câte un magazin. Am vrut să mă aşez la o cafeteria să mănânc şi să studiez micile broşuri turistice care mă aşteptau pe pat în camera de hotel, dar cum foamea se lăsa aşteptată, nu am făcut decât să-mi satisfac o poftă şi mi-am cumpărat castane de la vânzătorul ambulat.
Oraşul vechi e frumos, cochet, plin de magazine scumpe, hoteluri înghesuite pe străduţe pitoreşti şi lume relaxată. Mai ales că la acest moment din an este o destinaţie potrivită pentru diverşi bătrânei de prin Europa care vin la relaxare când preţurile scad şi nebunia sezonului se diminuează.
A doua zi a fost rezervată testelor cu Mini Paceman. Ne-am plimbat pe traseul indicat de roadbook, am revenit la lounge-ul de presă de pe plaja Puro, mai bine zis o terasă pe malul mării aparţinând aceluiaşi lanţ ca şi hotelul, despre care am auzit cum că în această vară ar fi deschis o plajă şi la Mamaia, deşi nu am avut plăcerea de a o frecventa, după care am dat câteva ture cu Mini GP pe circuit. Sincer, asta cu circuitul nu m-a încântat. Am mai avut două experienţe anterioare de profil, fiecare interesantă în felul ei, dar faptul că eu, mică, neajutorată şi neştiutoare, trebuia să merg în coloană cu pilotul profesionist de la Mini şi înca vreo trei jurnalişti auto foarte experimentaţi, fără să mi se fi făcut cine ştie ce instructaj înainte, a fost un pic cam frustrat şi cred că mi-am cam luat nişte mui de la respectabilii domni. Btw, am fost singura femeie de la teste, aşa că m-am simţit în largul meu… Deci GP-ul nu l-am înţeles, nu e de mine. Însă John Cooper Works Coupe… Oh, da! Mic, frumos, perfect!
[…] tevatura asta este pentru a marca lansarea în România a modelului Paceman cu care am avut plăcerea să mă dau în toamnă la Mallorca. Filmuleţul care va câştiga concursul (sunt 20 de echipe, […]