M-am întâlnit recent pe stradă cu un prof din liceu. Şi după aia am stat să mă gândesc câţi din cei care s-au ocupat de formarea mea, chiar au avut un rol efectiv în acest proces. Evident, este vorba de cei pe care eu i-am lăsat să se apropie, să mă influenţeze, pentru că îmi plăcea de ei. Şi, aşa cum e cazul la mine de regulă, nu au fost prea mulţi cei care să mă fi încântat cu adevărat.
La grădiniţă am avut o educatoare foarte drăguţă, doamna Manea, care era un om foarte bun şi cald. Au mai fost şi altele, dar ea a fost cea mai tare.
În şcoala primară am avut trei învăţătoare. Primii doi ani de şcoală i-am făcut în sistem Waldorf şi am avut o bomboană de învăţătoare, Monica Anghel. Apoi ea s-a măritat în Grecia şi ne-a venit o altă învăţătoare, iar în clasa a patra m-am mutat în sistemul obişnuit de învăţământ şi deci, am primit la pachet încă o învăţătoare.
În şcoala generală, cea mai tare a fost profa de mate, care îmi era şi dirigă. Doamna Vlad era o profă cu mult har şi un om integru, simpatică şi care ţine de fiecare dată cu noi, elevii. Au fost multe momente când ne-a scos din rahat, iar pe mine m-a ajutat de cel puţin două ori: o dată când profa de muzică m-a văzut pupându-mă pe bot cu un tip şi a venit isterică la diriga care i-a promis că o sa ia măsuri, iar măsura pe care a luat-o a fost că m-a atenţionat să fiu mai discretă pe viitor, iar a doua oară a fost când am făcut-o cu ouă şi oţet pe profa de fizică, care era cu adevărat idioată. Tot la capitolul generală, ar mai fi de amintit profa de info, domnişoara Copăcel, o tipă tânără, cu care avem toate glumele şi textele din lume, dar care era şi bună ca profă.
În liceu, diriga a fost o doamnă, în adevăratul sens al cuvântului şi şi ea ne ţinea partea de multe ori, mai ales că nu am fost tocmai cea mai cuminte clasă. Însă preferaţii mei au fost domnul Ianuş, de mate şi doamna Băncilă, de fizică. Matematica îmi plăcea, deci bucuria de a merge la ore era dublă. Fizica nu am înţeles-o niciodată, iar profa a înţeles la rândul ei acest lucru. Şi, deşi dădeam teză la fizică, nimeni din clasă nu prea avea tangenţe cu această materie, ceea ce profa, ca un om inteligent ce este, a luat în calcul şi nu ne-a terorizat. În afara formulelor complicate, tipa era foarte simpatică şi aveai cu cine să vorbeşti. Mie personal mi-a mai plăcut şi profa de psihologie/ economie cu care m-am înţeles foarte bine.
În facultate am avut trei profesori, fără a mă referi şi la seminarişti, care mi-au plăcut şi care pe parcurs s-au transformat în doi. În primul an a fost domnul Gheorghiu, filozof. Simpatic. Până la un punct. Când, prin anul trei-patru s-a dovedit a fi un tip parşiv, pe care nu te poţi baza. În anul doi a fost domnul Cristea, prof de psihologie socială. SRI-st declarat. Un tip viclean, extrem de deştept şi destul de misterios. Un prof foarte bun, cât despre restul chestiilor care se spuneau despre el, am preferat să nu le iau în seamă. Mai ales că am riscat şi mi-am făcut lucrarea de licenţă cu el. Dacă Universitatea nu ar fi fost atât de jegoasă cu mine, mi-ar fi plăcut să urmez şi masterul păstorit de el. Iar în anul trei a fost domnul Zamfirescu, sau Zamfi, cum i se zicea când se vorbea despre el, proful de psihanaliză. Îmi plăcea de el, era simpatic, pe psihanaliză este considerat unul din cei mai tari din ţară, însă eu l-am prins de vreo două ori în offside cu nişte întrebări. Dar tipul a fost ok în rest. Aş mai aminti aici şi două seminariste, din care una acum este profă şi mi-a fost şi coordonatoare de grup la dezvoltarea personală, Valentina Neacşu, şi pe care eu o consider cel mai bun psihoterapeut din câţi cunosc. Deci, dacă simţiţi nevoia vreodată, căutaţi-o cu încredere. Acum prestează la clinica Asist. Cea de-a doua a ieşit din sistemul de învăţământ şi s-a mutat în Franţa. Viviana Muşa îmi era asistentă la psihanaliză şi apoi am devenit prietene, deci înţelegeţi ce vreau să spun.
La bursă, însă, profii au fost mai mulţi ok. Toţi profii de acolo erau foarte relaxaţi, fără aere de superioritate, cu toţi te tutuiai, ieşeai cu profii la bere şi erau foarte bine pregătiţi. Evident că au existat şi acolo uscături, dar majoritatea a fost remarcabilă.
Eu mereu fac diverse şcoli şi cursuri. Deci am mai învăţat şi alte chestii la viaţa mea, am avut diverşi profesori, mai mult sau mai puţin dotaţi cu calităţi didactice, dar perioadele au fost scurte şi deci nu s-au remarcat în vreun fel anume în conştiinţa mea. Oare să mă apuc de doctorat pentru o nouă tranşă de profi insipizi?…
PS: Am uitat profele de la meditaţiile de engleză şi de franceză. Prima, Mihaela Cimpoeaşu, nu era profă pe bune, doar făceam meditaţii cu ea în şcoala primară şi este cea care mi-a pus bazele de engleză într-un mod foarte plăcut, foarte potrivit pentru vârsta aia şi de la care chiar am învăţat de plăcere. Cea de-a doua, Raluca Paraschivescu era profă de franceză la mine în liceu, dar nu la clasa mea. Îmi plăcea de ea aşa, pe culoare şi când în clasa a douăsprezecea mi s-a pus pata că eu am chef să învăţ franceză, m-am dus la ea şi am antamat-o pentru anul întâi de facultate. Şi a fost genială. Mi-a plăcut tot la ea, de la cât de jovială era mereu, la stilul ei didactic şi la cum mă simţeam la ore.
licentiata in psihologie ca „utm-ista”. bravo, bravo :)
vad ca ai terminat pe cand erau generatiile de 4 ani; ca un ‘briefing’ actual iti pot spune ca facultatea cam tot prin aceeasi parametri poate fi caracterizata si acum; iar profesorii, o buna parte dintre ei, sunt de o calitate deosebita ce iti permit sa asisti nu la cursuri, ci chiar la adevarate experiente revelatoare. :)