Ţin la cordul meu şi la vasele de sânge cerebrale, aşa că, spre binele meu, prefer să nu mă implic în cocina asta infectă care se numeşte guvernarea ţării. Mai ales că nu pot să schimb nimic. Însă sunt momente când, chiar şi pe mine, mă apucă scelerarea. Cel mai adesea se întâmplă asta când am de a face cu autorităţile fiscale, pentru că astea sunt cele mai prezente în activitatea mea cotidiană. Administraţia financiară este un adevărat bau-bau pentru mine şi mă duc de fiecare dată cu inima mică într-acolo.
Dar nu am putut să nu remarc, şi nu, nu mi se trage de la vizionarea zilnică a emisiunii În gura presei, cum ministerul dezvoltării şi turismului îşi bate joc de noi pe faţă. De exemplu, acum două seri, în plin prime-time (se terminaseră ştirile sportive şi aşteptam meteo), în acelaşi calup de reclame au fost difuzate de patru ori două reclame (de două ori fiecare), complet stupide, pentru România. Din alea cu vizitaţi grădina din Carpaţi. Am mai remarcat şi cu alte ocazii şi pe alte posturi cât de des sunt difuzate reclamele astea, dar ele nu erau la TVR. Şi mă îndoiesc că Pro Tv-ul, de exemplu, la care am văzut cele patru reprize, ar accepta pentru spaţiul publicitar de la cea mai de vârf oră, vreo variantă de barter. Deci pentru acele difuzări s-au plătit bani grei. Banii mei! Ăia pe care îi dau la autorităţile financiare mai sus menţionate…
Şi atunci cum să nu te enervezi? Cum să nu faci apoplexie? Cum să nu-ţi verşi maţele de greţă? Şi cum să nu-ţi iei câmpii? Măcar să fi făcut naibii nişte reclame frumoase, captivante, cu oameni aspectuoşi…