Mă întreb ce se întâmplă cu femeile când se mărită. Parcă momentul ăla fatidic când li se pun pirostriile peste sărmăluţele atent prelucrate şi fixate cu voalul cel alb se constituie într-o reală spălare de creiere. Recunosc că pe mine m-a ferit Dumnezeu de astfel de prietene. Bine, nici nu sunt prea multe măritate… Însă dacă ar fi, le-aş spune fără nicio jenă părerea mea.
Îmi povestea o prietenă, recent, despre diverse cunoştinţe de ale ei care odată văzute cu ceferticatu’ se cred brusc mari doamne, mult superioare viermişorilor care mişună prin societate fără un statut bine definit. Brusc ele sunt cele mai deştepte, cele mai bune organizatoare de orice, cele mai virtuase şi, o da, să nu uităm, şi cele mai geloase. Bine, asta cu gelozia e boală grea, prezentă la multe reprezentante ale regnului femeiesc, însă parcă se acutizează după măritiş.
Tot din categoria asta, pot să umplu multe pagini de poveşti cu neveste geloase complet aiurea în tramvai. Soţii care ajung să conducă companii în locul managerului de drept pentru că el e, cum să o zic eu cât mai elegant?, o cârpă şi ea trebuie să o scrobească. Pe ea, cârpa… Soţii care sunt ofticate că o angajată, bun profesionist, şi întâmplător extrem de bună dansatoare, a prestat la o sindrofie care nici măcar nu era a firmei, un dans sportiv, dar senzual, cum e rumba, în faţa audienţei, printre care şi familia şefului. Cu propriul partener de dans, nu cu soţul nimănui. Sau soţii frustrate că, la naiba, altele arată mai bine decât ele şi tocmai ele se nimereşte să lucreze cu bărbaţii lor.
Iar chestia asta nu pot să o înţeleg. Pe de o parte se culcă pe o ureche, „gata, e al meu”, îşi permit să stea neepilate cu lunile că şi aşa cine le vede, doar soţul, îşi permit să nu mai facă nimic pentru a-şi impresiona bărbatul, dar cum apare cineva în zonă, cu sau fără vreo intenţie criminală, sar ca arse şi devin mai catolice ca Papa şi mai vigilente ca garda elveţiană de la Vatican.
Da, probabil că o să îmi spuneţi „las’ că o să vezi tu când o să te măriţi cum e!”. Tot ce e posibil, deşi am reale dubii că voi fi vreodată o nevastă isterică, cu nevoia de a controla absolut fiecare interacţiune a bărbatului meu cu orice altă purtătoare de fuste. Asta, dar şi plăcerea mea perversă despre care nu vreau să intru în amănunte. Hihihi…
Haha…subscriu in totalitate…nu uita de faza…pai normal draga ca te duci la sala ca doar nu ai griji…a se citi griji: mincat pentru facut dublu fund……
Eu sunt maritata dar zic ca gelozia e fara limite si la cele care inca nu au facut pasul.Recunosc insa ca modul de exprimare e total diferit. E o reactie f clara- e dat,e al meu, nu pune ochii- de maini, nu mai vb.:))))
Dar, sa stii, sunt destule femei care chiar prefera casatoritii, exact pt. discretie si pt. dorinta lor de a-si demonstra „calitatile”.
Vad ca pe tine te-au deranjat aerele de maritata. Eu sunt la alt nivel, ma enerveaza mamicile PERFECTE. Alea care sunt SUPERMAME. Dar e prematur sa vb. despre asta. Cand o sa apara un EL mic sau o EA mica in viata ta, promite-mi c-o sa ma razbuni!
Of Dne! ce prostii!
nu are nici o legatura cu maritatul in sine, cat cu persoana! Probabil dupa casatorie, fetele se vad cu sacii in caruta…asta e greseala, dar asa cum au fost inainte, la fel vor fi si dupa DA!
mi se par mult mai disperate alea care alearga dupa cei ‘luati’, nu sunt in stare sa aiba unul al lor si atunci…le pot numi curvistine ;)
take care!