Nu sunt o persoană zgârcită. Dar sunt o persoană cumpătată. Şi îmi ştiu foarte bine priorităţile. Cred că la fel aş fi şi dacă aş avea mulţi bani. Nu prea cred că aş scăpa cu una-cu două prin păpuşoi. Tocmai de aceea nu îmi place să plătesc ceva ce nu face. Indiferent despre ce e vorba.
Una din chestiile care mă deranjează, de exemplu, este atunci când te afli la restaurant, să îţi încarce nota cu diverse chestii pe care nu le-ai comandat. De exemplu, pâinea. Eu nu mănânc pâine la mâncare. Mănânc doar în sandvişuri. Deci dacă mă duc la restaurant, şansele ca pâinea de pe masă să rămână neatinsă, sunt foarte mari. Şi totuşi ea apare pe notă. La fel şi atunci când la ceva comandat, cum ar fi de exemplu ciorba de burtă (e cel mai frecvent exemplu de care mă lovesc, mai alesc că este un fel de mâncare de care sunt îndrăgostită), chelnerul binevoitor îţi aduce de la sine putere smântână şi ardei iute, pe care tu nu le-ai cerut şi pe care, evident, le pune pe notă. Pe astea le consum, ce-i drept, dar nu are nicio importanţă dacă le folosesc sau nu. Câtă vreme eu nu le-am cerut, de ce mi le aduci?! La fel şi acele gustări de început, care vin imediat după ce te-ai aşezat, înaintea mâncării. Cea mai mare ţeapă de profil ţi-o iei în Portugalia, unde cum te-ai aşezat la o masă, îţi trântesc diverse chestii, multe, fără să te întrebe, chestii care fac şi cât jumate din nota finală. Chestii pe care ţi le taxează şi dacă nu ai mâncat. Ştiu că mai era pe vremuri în Italia (nu am mai fost de câţiva ani, deci nu mai ştiu cum e acum), când la minunata notă finală, te trezeai că îţi adaugă o taxă de scaun şi o taxă de masă. Mi se par stupide chestiile astea. Ok, trebuie să fie şi ele plătite. Dar de ce nu le includ în preţul produselor din moment ce vrei-nu vrei, trebuie să le plăteşti? Sau, şi mai rău, la restaurante care şi aşa au un preţ imens, pe care dacă te-ai dus acolo evident că eşti dispus să-l plăteşti, vin cu meschinării de cârciumă de la marginea străzii: te pun să plăteşti pâinea cu unt pe care ţi-o aduc la început şi care, în comparaţie cu preţurile practicate, costă o nimica toată, dar în cazuri din astea nici nu mai contează. Contează gestul de cerşetor ordinar pentru că altfel nu-l pot caracteriza.
La fel cum mi se pare complet stupidă şi taxa pe pungi, acea denumită taxă eco. Îmi iau o pereche de blugi de 100 de lei, de exemplu, şi trebuie să mai plătesc 20 de bani pe pungă… Sau cumpăr la supermarket de nişte sute bune de lei şi trebuie să mai dau un leu pe pungile aferente. De ce? când ar putea forte bine să includă câte un ban în plus la fiecare produs? Sunt eu chiar atât de cârcotaşă sau am măcar un dram de dreptate?
Eu nu prea sunt umblat pe la restaurant in scopuri personale, nu prea cred ca mi se pare ceva romantic in a manca impreuna cu alti 50 de necunoscuti pe langa persoana din fata.
Nu includ la restaurant iesirile la o bere cu prietenii, pentru ca localurile respective nu au pretentii de restaurant. Sau cel putin nu de restaurant de fitze.
Cand am fost eu pe la restaurante mai smechere, era din cauze de servici si mizeriile astea cu adaugat produse cu japca nu ne interesau, pentru ca platea firma. Si oricum de fata cu partenerul de afaceri nu faceam scandal.
De fapt daca ma gandesc bine nici cu partenerul sentimental nu iti da inima ghes sa faci scandal pentru nimicuri din astea, probabil si motivul pentru care santajistii astia d la restaurant o fac.
Le-ar prinde bine cateva flagrante mediatizate bine si urmate de amenzi de genul 10% din incasarile pe o luna. Repetat, pana se invata minte.
In State e mai rau…pe linga faptul ca pretul afisat nu e cel real (la el iti adauga si taxele), in restaurante se dezlantuie iadul dc nu le dai tip….sunt in stare sa alerge dupa tine (chiar mi s-a intimplat faza asta) daca nu le dai cat trebuie…si e vorba de 15-20% nu 10% ca la noi……