E o perioadă nicicum. Parcă toată lumea e cu gândul la vacanţă ori deja e pe meleaguri ceva mai relaxante. Dar iată că citind diverse bloguri, am văzut că unii autori au dedicat posuri oamenilor dragi din viaţa lor. Aşa, pur şi simplu au scris despre X. Am mai făcut-o şi eu şi o să o mai fac pentru că mi se pare drăguţ să le aduci un mic omagiu oamenilor care îţi fac viaţa mai frumoasă, fie ea coafeza, prietenul din copilărie sau bunicul de la care ai învăţat cine ştie ce.
Ieri citeam şi un interviu cu Sarah Jessica Parker, în care reporteriţa insista asupra faptului că sigur nu există femeie în lume occidentală, şi mai ales în New York, care să nu se fi comparat cu unul din cele patru personaje din Sex And The City. Mă îndoiesc că acest fapt ar fi o realitate incontestabilă, însă ştiu că eu am făcut-o. Şi mai ales pentru că am grupul meu de prietene de suflet precum cele 4 tipe care au făcut o revoluţie în moda şi percepţia asupra femeii singure la 30 de ani.
În liceu, grupul nostru de gagici număra şase prietene, colege de clasă, diferite şi nu prea. Nu am fost o clasă extrem de eterogenă şi ne-am ales foarte interesant între noi. Dar în timp, grupul a intrat la apă şi am rămas fix patru. Cred că o Charlotte nu avem, având probabil două Carrie, dar asta chiar nu mai contează. Contează că am trei prietene cu care mă mândresc. Nu ne vedem săptămânal, precum eroinele serialului, nici chiar lunar, dar trimestrial tot o facem. Nici nu am avea cum altfel, pentru că suntem norocoase şi avem zilele de naştere răspândite pe parcursul întregului an, şi trebuie neapărat să le sărbătorim împreună. Însă atunci când e nevoie, ne reunim la situaţii de urgenţă şi nu numai. Mailul, messul şi telefonul ne sunt cei mai buni prieteni. Ce e interesant, e că nu avem găşti comune, nu ieşim împreună cu partenerii de viaţă, suntem doar noi, o entitate de sine stătătoare.
Fetele mele nu judecă, nu dojenesc decât atunci când este cu adevărat nevoie, nu au gelozii stupide, ne se dau la fund când ai nevoie de ele şi sunt grupul de suport pentru tot ce îţi trece prin cap, fie dorinţă perversă, prostie pe care ai făcut-o sau idee creaţă. De asta îmi sunt dragi. Şi vreau să cred că de asta le sunt şi eu dragă. Alexandra e foarte înţeleaptă, Alina e foarte raţională, iar Mihaela e foarte drăgălaşă. Alexandra are o frumuseţe misterioasă, perversă. Alina are o frumuseţe inocentă. Mihaela are o frumuseţe discretă, care nu afişează totul din prima, dar care poată să răstoarne munţi. Ele sunt fetele mele cu care mă completez şi cu care, probabil, am face împreună femeia perfectă. Păcat că acest lucru nu e posibil: băieţilor, nu vă faceţi speranţe, dacă luaţi una, nu le primiţi pe toate la pachet.
Ieri citeam şi un interviu cu Sarah Jessica Parker, în care reporteriţa insista asupra faptului că sigur nu există femeie în lume occidentală, şi mai ales în New York, care să nu se fi comparat cu unul din cele patru personaje din Sex And The City. Mă îndoiesc că acest fapt ar fi o realitate incontestabilă, însă ştiu că eu am făcut-o. Şi mai ales pentru că am grupul meu de prietene de suflet precum cele 4 tipe care au făcut o revoluţie în moda şi percepţia asupra femeii singure la 30 de ani.
În liceu, grupul nostru de gagici număra şase prietene, colege de clasă, diferite şi nu prea. Nu am fost o clasă extrem de eterogenă şi ne-am ales foarte interesant între noi. Dar în timp, grupul a intrat la apă şi am rămas fix patru. Cred că o Charlotte nu avem, având probabil două Carrie, dar asta chiar nu mai contează. Contează că am trei prietene cu care mă mândresc. Nu ne vedem săptămânal, precum eroinele serialului, nici chiar lunar, dar trimestrial tot o facem. Nici nu am avea cum altfel, pentru că suntem norocoase şi avem zilele de naştere răspândite pe parcursul întregului an, şi trebuie neapărat să le sărbătorim împreună. Însă atunci când e nevoie, ne reunim la situaţii de urgenţă şi nu numai. Mailul, messul şi telefonul ne sunt cei mai buni prieteni. Ce e interesant, e că nu avem găşti comune, nu ieşim împreună cu partenerii de viaţă, suntem doar noi, o entitate de sine stătătoare.
Fetele mele nu judecă, nu dojenesc decât atunci când este cu adevărat nevoie, nu au gelozii stupide, ne se dau la fund când ai nevoie de ele şi sunt grupul de suport pentru tot ce îţi trece prin cap, fie dorinţă perversă, prostie pe care ai făcut-o sau idee creaţă. De asta îmi sunt dragi. Şi vreau să cred că de asta le sunt şi eu dragă. Alexandra e foarte înţeleaptă, Alina e foarte raţională, iar Mihaela e foarte drăgălaşă. Alexandra are o frumuseţe misterioasă, perversă. Alina are o frumuseţe inocentă. Mihaela are o frumuseţe discretă, care nu afişează totul din prima, dar care poată să răstoarne munţi. Ele sunt fetele mele cu care mă completez şi cu care, probabil, am face împreună femeia perfectă. Păcat că acest lucru nu e posibil: băieţilor, nu vă faceţi speranţe, dacă luaţi una, nu le primiţi pe toate la pachet.
"Alexandra e foarte înţeleaptă, Alina e foarte raţională, iar Mihaela e foarte drăgălaşă. Alexandra are o frumuseţe misterioasă, perversă. Alina are o frumuseţe inocentă. Mihaela are o frumuseţe discretă, care nu afişează totul din prima, dar care poată să răstoarne munţi. Ele sunt fetele mele cu care mă completez şi cu care, probabil, am face împreună femeia perfectă." – cred ca aici ai cam gresit firul logic….