chestii-trestii

DESPRE SERIALE ŞI ALTE CHESTII FASCINANTE PÂNĂ LA UN PUNCT

Eu sunt o persoană consecventă şi constantă. Dar în ciuda acestor trăsături, mă plictisesc repede. Nu de oameni. Cu oamenii am perioade în care am şi în care nu am chef de ei, dar altfel, sunt adepta relaţiilor de durată, îmi place să păstrez prieteniile. Însă dincolo de oameni, în viaţă mă plictisesc destul de repede. Ceea ce e şi bine şi rău.

Uite, de exemplu, serialele şi cărţile. E mare modă cu serialele acum. Recunosc că nici nu am timp suficient să devorez seriale, dar cred că de fapt nu am suficientă motivaţie. De ce? Păi tocmai din motive de plictiseală. Ok, văd un sezon, două, hai trei, dar după aia ajung să mă plictisesc. Şi am păţit-o aşa cu seriale care mi-au plăcut mult ca Neveste disperate, Anatomia lui Gray sau Suits. La fel se întâmplă şi cu cărţile. Pentru că nu reuşesc să citesc prea mult deodată, dacă e prea lungă cartea şi astfel perioada în care o citesc se lungeşte şi ea, spre sfarşit ajung să mă plictisesc, să vreau să se termine cât mai repede, ca să trec la următoarea.

Şi acum dilema mea este: plictiseala rapidă este tot una cu nerăbdarea? Că ştiu sigur că sufăr de ambele, doar că nu ştiu sigur dacă se pune că am două defecte sau doar unul… Bine, pe lângă toate celelalte.

2 Comments

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close