profunde

7 ANI DE RELAŢIE

Cum-ne-cum, deşi nu voiam să ratez momentul aniversar, uite că am făcut-o. Mi-am ratat aniversarea de 7 ani de blog. Pe 18 ianuarie 2007 intram timid în blogosferă ca o sarcină de serviciu. Pe atunci Eddie, şeful meu de la FHM, ne dăduse oarecum sarcină de serviciu să ne facem toţi din redacţie bloguri. Ca o modalitate alternativă de a ţine legătura cu publicul. Şi m-am conformat.

Acum, după 7 ani de blog, o cifră cu diverse însemnătăţi numerologice (nu mă întrebaţi care, că habar n-am! ştiu doar că cică ar fi importantă… :D ), pot să mă uit înapoi şi să concluzionez că modul în care a evoluat raportarea mea la acest blog este exact ca o relaţie cu un bărbat. La început, a pornit timid, cu poticneli, cu greşeli, neştiinţe, frământată uneori de lipsa de subiecte, dar cu un oarecare entuziasm. După care entuziasmul a crescut, am prins drag de blog, căutam expres subiecte zilnice aproape, depuneam energie. Pasul următor a fost când am devenit confortabili. Nu mă mai agitam aşa tare pentru blog, dar era acolo, îl întreţineam. După care am ajuns să mă plictisesc. Parcă nu mai aveam chef să mă implic.

A pornit ca un blog de opinie personală, locul meu de joacă şi am vrut să îl menţin departe de „sponsorizări” care să-mi limiteze exprimarea (aveam suficiente din astea în revistă), dar totuşi am fost uşor dezamăgită că nu a crescut aşa cum poate mi-ar fi plăcut. Spun poate, pentru că nu am de unde să ştiu dacă nu m-aş fi plictisit şi mai repede dacă aş fi muncit acaparant pentru a creşte blogul la cotele unei audienţe mulţumitoare. Aşa că şi această necreştere a contribuit la lipsa mea de chef. Apoi cheful a revenit. Cu timpul am început să stau mai prost, dar confortul s-a reinstalat, însă într-un mod falimiar şi familial, e parte din mine, din sufletul meu, nu trebuie să mai demonstrez nimic, mă joc cu el când am chef. Când nu am inspiraţie, nu disper. Ştiu că e acolo. Şi ştiu că va fi aici pentru multă vreme de acum înainte. Atunci când multe relaţii amoroase se vor fi încheiat, când altele noi poate că mă vor fi înflorit, dar precum cel care a schimbat trei soţii şi a păstrat aceeaşi amantă, blogul meu va rămâne aici. Până când? Nu se ştie. Momentan este şi atât.

1 Comment

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close