profunde

DISPONIBILITATEA LA FEMEI

O nouă întâlnire de weekend cu burlacele disperate, ca să parafrazez cu umor negru un titlu celebru, o nouă temă de dezbatere în căp’şorul meu… Şi asta mai ales că citesc acum o carte de psihanaliză despre femei celebre ale căror vieţi sunt analizate de psihanalişti celebri.

Ei bine, constat de la o pagină la alta cu surprindere şi mâhnire, că femeile din carte aveau o viaţă sexuală mult mai activă decât a gagicilor din cercul meu de prietene. Şi să reţinem că asta se întâmpla la început de secol 20, nu ieri sau prin perioada Flower Power. Şi-o trăgeau tipele astea într-o veselie cu diverşi şi diverse, fără niciun fel de constrângeri. Bine, din punct de vedere psiho-emoţional, acţiunile lor sunt discutabile, dar pentru asta s-au inventat psihanaliştii celebri care să scrie cărţi. Eu nu fac decât să relatez aici un conspect al discuţiilor cu fetele. Dacă ar fi să tragem o concluzie aşa la prima mână, am putea zice că s-a schimbat raportul de disponibilitate.

Să mă explic. Ceea ce citesc eu se referă la femei care şi-au depăşit epoca, la femei magistrale, la cazuri singulare. Mă îndoiesc că toate femeile vremii erau aşa de deschise ca ele. Deci ceea ce este relatat despre viaţa lor amoroasă vine ca urmare a unei disponibilităţi pe care ele o aveau şi de care cei din jurul lor nu făceau decât să profite. Acum, în jurul nostru colcăie de femei disponibile, ba chiar disperate, aşa că bărbaţii îşi permit să facă nazuri, să n-aibă chef, să se lase rugaţi.

E adevărat, însă, şi că la pachet cu disponibilitatea, femeia matură vine şi cu pretenţii. Multe. Pe care bărbaţii sunt din ce în ce mai puţin dispuşi să le accepte tocmai pentru că sunt orbiţi de poleiala disponibilităţii care îi înconjoară. Şi în naivitatea lor cred că dacă tot e pe toate drumurile, e mult mai simplu să ciupească fărâme de disponibilitate de pe unde apucă, decât să investească în pretenţiile şi nevoile, de cele mai multe ori reale, ale unei femei care a fost acolo când au vrut ei, fără prea mult efort. Da, cel mai probabil reminescenţele educaţiei victoriene pe care au primit-o femeile din carte şi-au spus cuvântul şi le-au transformat în femeile ideale: disponibile şi fără pretenţii, înconjurate însă de aura glam pe care le-o dădea statutul.

Şi atunci ce e de făcut, doamnelor? Să nu mai fim disponibile? Să ne ignorăm nevoile? Să ne fim autosuficiente?

Domnilor, dacă aveţi păreri pertinente de emis, nu ezitaţi…

3 Comments

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site foloseste cookie-uri si continuarea sesiunii pe acest site implica acordul tau. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close