Anca este cea mai veche prietenă a mea. Este unul din acei puţini oameni despre care pot să spun ca îi cunosc de o viaţă. Am crescut împreună într-un bloc de la confluenţa Drumului Taberei cu Ghencea. Ne-am împărtăşit cele mai initime secrete adolescentine. Ne-am ceartat din cauza băieţilor şi nu numai. Am împărţit vreo doi iubiţi. Am râs şi am plâns împreună. Am dat nenumărate ture de bloc plănuind ceea ce s-a întâmplat în fapt acum câteva săptămâni. Pe 21 iulie Anca şi-a pus pirostriile după 7 ani de relaţie cu cel pe care i l-am agăţat eu într-o zi de vară în autobuzul de Prisma. Nu sunt o fană a nunţilor, dar am fost montată pozitiv de la început şi mi-a plăcut nunta ei. Cum zicea unul din acei iubiţi împărţiţi de noi, cu care eu am rămas în relaţii foarte bune: Ancuţa, casă de piatră şi copii de cuciuc!
Tentativa soţului ei de a-şi recupera mireasa după ce o furasem
PS: am postat despre acest eveniment atât de târziu pentru că abia acum am intrat în posesia pozelor.
