Am auzit de curând pe cineva zicând că oricâţi bani ar câştiga de acum înainte cu meseria pe care o are, nu ar compensa toată umilinţa prin care a trecut pentru a ajunge acolo. Şi am întâlnit adesea cazuri din aste pe care pur şi simplu nu mi le pot explica.
De ce atunci când cineva are o poziţie superioară, dată de rang, grad, vârstă, experienţă, etc, trebuie obligatoriu să îi umilească pe cei care se află sub el? Ok, ai păţit-o şi tu când erai în formare, ai înghiţit mult în sec, iar acum vrei să îţi iei revanşa. Dar cu ce au greşit cei care vin din urma ta? Vrei să te răzbuni pe imbecilii care te umileau 24/7, atunci răzbună-te pe ei, nu pe aia mai mici. Spre norocul meu, nu am avut niciodată parte de aşa ceva, dar nici nu am prea funcţionat în structuri de genul ăsta. Maximul a fost, cred, cel oferit de diverşi profesoraşi care odată treziţi în faţa unei clase de oameni, se credeau dumnezei (intenţionat nu am scris cu majusculă) cu drepturi depline. Nu e tocmai aşa.
Nu mi se pare corect nici şeful care îşi terorizează subalternul din frustrări personale, nici părintele care uită că a fost copil/ adolescent şi îşi pedepseşte aspru progenitura pentru greşeli pe care şi el le-a comis şi cu atât mai puţin cel care ar trebui să fie mentor (să luăm, aleatoriu, exemplul medicului) pentru cei ce vin din urmă. Nu m-aş considera o persoană sadică, dar nici pe departe o persoană-preş. Nu am fost niciodată cu adevărat şefă sau mentor, dar am aşa un feeling că nu aş face meschinării din astea. Nici nu ştiu dacă ţine de cum ai fost educat sau de cum simţi, însă sunt convinsă că astfel de oameni, oricât de mari ar fi în grad sau funcţiue, sunt nişte oameni mici. Ştiu că s-au făcut diverse cercetări, unele absolut geniale, care au demonstrat că orice om dacă se vede cu puterea pe mână se consideră brusc superior. Da, eşti superior într-un fel, dar funcţia ori statutul nu îţi augmentează şi calitatea de om. Şoferul sau portarul sau femeia de serviciu nu sunt cu nimic mai prejos decât CEO-ul prin simplul fapt că sunt şi ei oameni, pe de o parte, dar şi prin faptul că fără ei CEO-ul sau tu, nu ai mai putea să îţi desfăşori activitatea aşa cum o faci acum. Aşa că aceşti oameni merită la fel de mult respect. La fel şi amărâtul ăla care se zvârcoleşte în chinurile învăţării care s-ar putea să aibă nişte idei geniale dacă ai bunăvoinţa să te opreşti şi să asculţi, să cobori privirea din stratosferă la nivelul la care ar trebui să fie şi să mai laşi orgoliile la o parte.
Sunt convinsă că nu greşesc când spun că ai parte de mai mult respect, mai multe realizări şi o relaţionare mai bună cu cei din jur atunci când nu uiţi să oferi măcar un crâmpei de respect.
Valoarea este data de raritate, si cum om de servici sau portar sau paznic gasesti pe toate drumurile iar director nu chiar, apar si discrepantele astea.
Eu am gresit o singura data, am zis cuiva ca vine soferul sa ridice nu stiu ce. Mi s-a atras atentia si era corect ca am gresit, asa ca de atunci am zis doar de colegul meu. Chit ca era sub mine sau peste mine ierarhic, pentru ca si un sofer stie sa conduca, ceea ce eu nu stiu.
Multi sefi nu inteleg ca daca cei din subordinea lor i-ar trata cu acelasi „respect” pe care il arata si ei, ar putea avea o neplacuta surpriza sa se trezeasca singuri in birou, peste program, atunci cand este vreo lucrare urgenta.
Dar ei se bazeaza pe faptul ca are balta peste, daca tie nu-ti convine sa fii pres exista un altul la coada care pentru un salariu (cateodata chiar mizerabil) sa inghita orice si oricat.