Sunt o persoană relativ ocupată, dar nu mă plâng. Mai mult îmi fac de lucru. De asemenea, sunt o persoană foarte comunicativă. Şi îmi place comunicarea directă, de la om la om. Era o vreme când unii prieteni se isterizau când toată lumea le cerea întâlniri pentru a rezolva nimicuri profesionale, când ar putea în schimb să trimită un mail. Sau măcar să dea un telefon. Dar nu, toată lumea voia să se întâlnească. Iar eu nu prea înţelegeam ce e aşa complicat să te vezi cu persoana respectivă. E drept, pe atunci eram ceva mai puţin ocupată. Deşi la unii din cei despre care v-am spus, era vorba mai mult de lene.
Însă acum am ajuns şi eu să am aceleaşi păreri. Îmi place să ies la cafele, mese sau diverse întâlniri de bârfă şi distracţie, cu oameni care îmi sunt dragi, dar când vine vorba de diverse discuţii, briefinguri sau prezentări, aleg mereu varianta online. Şi nu întâlnirea în sine mă încurcă, ci tot timpul care se pierde în jurul ei: drumul, locul de parcare, small-talk-ul adiacent întâlnirii până comanzi cafeaua şi după până vine nota. În schimb, un mail pot să-l citesc oricând, fie că e 1 noaptea, fie că sunt în pauza de masă, ori la semafor. E bună şi interacţiunea asta fizică, dar atunci când e vorba de negociere, de brainstorming (deşi pentru asta merge şi mess-ul), dar când e vorba de prezentări, propuneri şi alte discuţii cu caracter mai mult unilateral, de ce să ne complicăm? Până la urmă de aia s-a inventat toată tehnologia asta care ne acaparează viaţa, ar zice unii, deşi eu merg pe varianta cu uşuratul vieţii, pe facilitarea de diverse soluţii. Adică să fim serioşi, se poate face sex virtual şi nu se poate face o amărâtă de discuţie?!
Da, e OK si online, desi eu personal, daca e vorba de o intalnire de afaceri, macar prima as vrea sa fie reala, nu virtuala, sa vad persoana in fata, sa-mi fac o idee. In rest, sunt de acord cu simplificatul vietii ..:) Mai ales ca scapi de small-talk si de necesitatea de a fi sociabil cand nu ai chef! Putinul meu timp liber vreau sa mi-l dedic mei si placerilor mele!!!