Mereu mi s-a părut Japonia o destinație scumpă și destul de greu accesibilă. După ce am petrecut acolo aproape 3 săptămâni, mă tot întreb de unde a apărut această legendă urbană în care credeam…
Japonia nu este nici o destinație scumpă la fața locului, nici greu accesibilă, atâta vreme cât te prinzi de cum funcționează. Și atâta vreme cât înțelegi că ei sunt altfel decât noi.
Iar când vine vorba dacă să alegi o excursie organizată sau să mergi pe cont propriu, eu zic că oricare din variante are avantaje și dezavantaje, mai ales că Japonia este o țară în care te poți descurca și fără însoțitor de grup (dacă ai mai călătorit singur înainte e ok), dar și dacă mergi fără ghid pierzi multe informații despre esența japoneză. Alegerea este în funcție de ceea ce valorizezi mai mult.
1.Viza
Înainte de a pleca, trebuie să completezi online un formular pe care îl găsești aici. Când am ajuns în aeroportul din Osaka, am văzut că erau, de fapt, două cozi la pașapoarte, una pentru cei care deja completaseră și una pentru cei care încă nu o făcuseră, deci și dacă uiți să îl completezi, mai ai o șansă acolo. Atenție, trebuie pe formular să vă tot întoarceți la pașii anteriori, că nu este foarte intuitiv (ca totul din Japonia, de altfel), dar nu e chirurgie pe creier, în vreo 10-15 minute îl rezolvați. Iar la vamă efectiv, nu am stat deloc, totul a mers uns.
2.Banii
Spre deosebire de alte țări, în aeroport este cel mai bun curs. Mai bine decât să pleci cu yeni de aici. La supermarketuri și magazinele mari se poate lejer plăti cu cardul, însă numerarul este încă valorat în Japonia. Auzisem povești cum că anumite carduri nu funcționează. Nouă ne-au funcționat toate (revolut, ING, BT) până în ultima zi când, la același magazin mare la care cumpărasem deja ceva, am vrut să mai luăm încă o piesă și nu a mai vrut să meargă niciunul din cardurile cu care plătisem deja… just like that. Până la urmă s-a rezolvat și am putut pleca din magazin și cu ultimul pulover de cașmir dorit.
3.Prețurile
În supermarketuri și restaurante obișnuite, prețurile sunt mai mici ca la noi. O masă de două persoane cu câte un fel de mâncare (că nu puteam mai mult) și două băuturi (care erau de regulă sake și bere), nu ne costa mai mult de 70-80 lei. Apa e din partea casei peste tot.
În ceea ce privește magazinele de haine, prețurile variază mult, nu este o regulă, dar dacă vrei să mergi la templul hainelor japoneze, Uniqlo, prețurile sunt mai mult decât decente, iar calitatea este foarte bună.
Nici suvenirurile sau intrările pe la diverse obiective nu mi s-au părut scumpe. Hotelurile, însă, sunt la prețuri europene, oferind condiții mai slabe. Mai exact, majoritatea camerelor sunt foarte mici. Dar sunt curate și majoritatea îți oferă un minimum de accesorii, să le zic așa, de la periuță de dinți cu pastă (pe care le găsești peste tot), la chestii mai interesante, cum ar fi elastice de păr, perii de păr, loțiune tonică pentru față, etc.
4.Transportul
La capitolul ăsta stau bine. Autobuzele, metrourile și trenurile se cam țin de program. Iar google maps-ul chiar ajută, mai ales dacă înveți să citești toate informațiile. La metrou, de exemplu, îți spune nu doar la ce oră vine și de pe ce peron să îl iei, ci și la ce vagon și ce ușă să aștepți ca să fii cât mai aproape de ieșirea de care ai nevoie când cobori. Și, evident, vagoanele și ușile sunt marcate pe peron.
Pentru mijloacele de transport în comun (metrou/ tren, pentru autobuz nu știu) poți să îți cumperi bilete de la automatele din stații, în unele locuri și de la ghișeu, unde poți plăti atât cu numerar, cât și cu card, însă pentru automate trebuie să vezi ce îți zice tot maps-ul, pentru a ști care din sumele disponibile trebuie aleasă pentru bilet în funcție de destinație. Trust me, nu e greu odată ce te-ai prins cum funcționează. Mai există și cartele de abonament pe care le poți încărca și îți trag automat bani, fără să îți mai bați capul cu sume vs destinație, cu care poți merge și la metrou și la tren și în autobuze.
5.Internetul
Eu mi-am luat un e-sim, dar dacă nu vrei să faci asta, găsești internet cam prin toate locurile, hoteluri, restaurante, cafenele, poate chiar și în unele muzee și centre comerciale. Iar conexiunea este bună.
6.Mâncarea
Este multă, peste tot, și interesantă. Cele mai multe restaurante, mai ales în zone nu foarte turistice, servesc unul, două feluri de mâncare și, eventual, ceva variațiuni pe aceeași temă. Sunt mici, cu câteva locuri unele dintre ele, așa că bucătăria nu are loc de stocare a multor ingrediente.
Nu vă duceți în Japonia așteptându-vă la varietate mare de sushi, pentru că nu este. Ei merg mult pe simplitate, majoritatea pieselor sunt nigiri, maki mai puțin, și totul foarte basic.
Legumele nu prea se consumă proaspete, mai mult sunt gătite sau murate (și au multe murături, cam dulci, însă), iar salate nu prea vezi în restaurante. La capitolul ăsta, însă, te salvează mini-market-urile, din care poți mânca liniștit tot sejurul pentru că au de la mâncare gătită, caldă, până la salate, sendvișuri și muuuulte patiserii și dulciuri și snacks-uri, inclusiv cârnați ambalați individual. Nici cu fructele nu sunt prea prieteni, adică ei ar fi, dar sunt scumpe în draci. Acesta este itemul care mi s-a părut exagerat de scump în Japonia. Și se vând la bucată, nu la kilogram.
7.Limba
Japonezii nu prea vorbesc engleză. Noroc cu google translate, ai zice… Da, așa este, te ajută în diverse situații, însă ajungem la capitolul oameni, pe care o să îl abordez mai jos.
Vestea bună este că de când Japonia este o destinație turistică atât de importantă, în oraș peste tot au apărut indicatoarele și în engleză, numele străzilor în orașele mari și tot așa. În majoritatea restaurantelor există și meniu în engleză, iar acolo unde nu există, nu te strădui să îl traduci cu aplicația pentru că oricum nu o să te servească. O să te dea afară în cel mai neprimitor mod.
8.Oamenii
Aici este capitolul care mi-a plăcut cel mai puțin din Japonia. Sunt reci, nesuferiți, individualiști, dau peste tine pe stradă, fie pe jos, fie pe bicicletă (se pare că ideea lor este că trebuie să te ferești tu, nu e de datoria lor să te ocolească). Și nu doar o dată mi s-a întâmplat să fiu pur și simplu ignorată atunci când căutam ceva într-un magazin și le întindeam telefonul cu informația în limba lor. Ignore total. Punct. La fel ca și datul afară din restaurantele în care nu au ei chef de turiști.
9.Securitatea
Nu că și-ar fi pus cineva problema că Japonia este o țară nesigură, dar am vrut să confirm de la fața locului că așa este. Ba chiar poți să îți lași lucrurile nesupravegheate pentru că nu e mare pericol.
10.Liniștea
Da, japonezii sunt taciturni și introvertiți. Dar nu e dracul chiar atât de negru. Nu o să auzi manele pe telefon în metrou, dar nici acea liniște mormântală despre care se vorbește. Dacă ești cu cineva și vreți să vorbiți, o puteți face, atâta vreme cât, ca și la noi, păstrezi nivelul jos din decență. Iar osakezii, să știți, sunt ăi mai gălăgioși ai japonezilor, latinii lor.
Găsiți aici întreaga mea experiență din Japonia: