Săptămâna trecută v-am povestit despre ce-mi place mie la pozele nud. Revin cu o continuare pe aproximativ aceeaşi temă. De fapt, e mai mult un sondaj de opinie. Noi purtăm în redacţie o discuţie despre calitatea pictorialelor. Nu doar ale noastre sau nu doar cele făcute de revistele din România, ci aşa, în general. Şi discutând despre chestia asta cu mai mulţi, am ajuns la concluzia că răspunsurile sunt destul de diferite. Criteriile de selecţie sunt diferite.
Eu, personal, susţin că 90% din calitatea unui pictorial cu femei (şi nu numai), e dat de personajul din poză, de ceea ce poate să exprime acesta. Şi foarte puţine femei din România (vedete sau manechine), deşi unele foarte frumoase, ştiu să exprime ceva, să transmită fiorul, să vrei să te caţeri pe ea imediat după ce vezi pozele respective. Pe lângă asta, mai e vorba de decor, „haine”, lumini… Iar dacă luminile şi măiestria fotografului contează foarte mult, am dubiile mele în ceea ce priveşte importanţa decorului şi a vestimentaţiei. E adevărat că într-o locaţie diferită de un studio cu un simplu fundal şi atât, variantele de exprimare, mai ales în ceea ce priveşte poziţiile, sunt ceva mai ample, însă dacă ştii ce şi cum să faci în faţa camerei, sigur îţi iese şi fără adjuvanţi de mobilier.
Chiar mi-ar prinde bine nişte păreri de la voi. Un tip îmi spunea că puştimea care citeşte FHM-ul vrea să vadă doar bunăciuni, nu caută acel „ceva” la o femeie care mie îmi spune ceva, nu îl interesează decorul sau chiloţii. Părerile sunt atât de împărţite în ceea ce priveşte aspectele care diferenţiază un pictorial bun de unul mediocru încât încerc să ajung la o linie coerentă de opinii. Deci, ce vă place vouă, ce vă atrage atenţia, ce îi lipseşte unui pictorial şi mai ales care din pictorialele FHM din ultimul an, să zicem, v-a plăcut şi care nu şi, evident, de ce? Aştept păreri.
Eu, personal, susţin că 90% din calitatea unui pictorial cu femei (şi nu numai), e dat de personajul din poză, de ceea ce poate să exprime acesta. Şi foarte puţine femei din România (vedete sau manechine), deşi unele foarte frumoase, ştiu să exprime ceva, să transmită fiorul, să vrei să te caţeri pe ea imediat după ce vezi pozele respective. Pe lângă asta, mai e vorba de decor, „haine”, lumini… Iar dacă luminile şi măiestria fotografului contează foarte mult, am dubiile mele în ceea ce priveşte importanţa decorului şi a vestimentaţiei. E adevărat că într-o locaţie diferită de un studio cu un simplu fundal şi atât, variantele de exprimare, mai ales în ceea ce priveşte poziţiile, sunt ceva mai ample, însă dacă ştii ce şi cum să faci în faţa camerei, sigur îţi iese şi fără adjuvanţi de mobilier.
Chiar mi-ar prinde bine nişte păreri de la voi. Un tip îmi spunea că puştimea care citeşte FHM-ul vrea să vadă doar bunăciuni, nu caută acel „ceva” la o femeie care mie îmi spune ceva, nu îl interesează decorul sau chiloţii. Părerile sunt atât de împărţite în ceea ce priveşte aspectele care diferenţiază un pictorial bun de unul mediocru încât încerc să ajung la o linie coerentă de opinii. Deci, ce vă place vouă, ce vă atrage atenţia, ce îi lipseşte unui pictorial şi mai ales care din pictorialele FHM din ultimul an, să zicem, v-a plăcut şi care nu şi, evident, de ce? Aştept păreri.
m, primul care imi vine in minte e cel cu Inna, facut de Edward Aninaru. a fost altfel, a avut o idee si parca a "rupt-o" pe Inna de pe scena aia muzicala a ei. nu stiu, zic si eu ^_^
Sunt 100 % de acord, personajul face povestea. Dar totul e in final un pachet – lumini , scenografie, etc.N-as putea sa-ti zic ce lipseste dar un pictorial facut afara, inca, este superior unuia facut in RO.
Cred ca cele mai misto pictoriale se fac cu tipe care se simt bine in fata aparatului foto.
Iar ca sa fie invitanta la catarat, femeia trebuie sa fie dispusa si deschisa la asta. Adica sa o apuce si pe ea un pic de excitatie si dorinta sa fie catarata, cum zici tu.
Altfel, e doar o vaza pusa misto in lumina.
E greu sa reusesti sa intri in mintea celor care privesc femeile din reviste. Unii nu sunt mofturosi, si se multumesc cu orice, iar altii sunt ceva mai maturi, si stiu exact ce cauta in privirea modelului sau in comportamentul ei transpus in imagini. Eu cred ca in era internetului fiecare isi poate satisface simturile cum doreste, iar asta inseamna ca intr-o revista cititorii nu cauta nici pe departe “bunaciuni”.
Cu cat privitorul are mai multe de descoperit, cu atat el se va lasa mai fascinat de modelul expus, iar aici imbracamintea si accesoriile au un rol hotarator.