Sau, mai bine zis, Grecia mea, aşa cum am avut parte de ea în ultima săptămână. Am lipsit din peisaj mai mult decât planificasem din motive deloc plăcute. La întoarcerea spre casă, când eram încă în Grecia, am avut un accident de maşină care m-a cam scos de pe orbită. După vreo două zile de spitalizare acolo şi plecat în ţară pe propria răspundere, am revenit şi aştept să mă duc mâine la doctor să vedem cum mai stau. Din păcate, nu sunt foarte funcţională, noroc că fotoliul e confortabil şi laptopul uşor manevrabil.
Dar să trecem şi la părţile frumoase. Mult mai multe! Am ajuns sâmbătăt seara la Thessaloniki şi, după o cină delicioasă, ne-am dus la un bouzouki, spectacol tipic grecesc unde lumea merge ca la club. În primă fază mi s-a părut destul de insipid să stai cuminte la masă, aşa cum făceau toţi, şi să asculţi nişte melodii ritmate, cântate live de diverşi artişti. Însă pe măsură ce trecea timpul şi cântăreţii se succedau, venind performeri din ce în ce mai buni, lumea se anima, pentru a sfârşi într-o paranghelie totală, cu dans pe mese. Potenţa financiară şi de fiţă ţi-o arăţi cumpărând tăviţe cu flori pe care apoi le arunci pe scenă, în artist, eventual. Deci asta este ceea ce vedeţi în prima poză. Dimineaţa, că deja nu am cum să mai spun seara, se sfârşeşte inevitabil la o ciorbă de burtă. Bunuţă, dar parcă tot mai mult o prefer pe cea autohtonă.
Andra cucerind Meteora pe ploaie şi ceaţă. Da, alea sunt nişte şosete portocalii. Era un întreg feng-shui, doar că nu se vede în poza asta. :)
Kastoria, un orăşel desprins parcă din poveste. Şi parcă ar fi fost undeva prin Elveţia.
De a doua zi, ne-am îndreptat spre startul etapei greceşti a raliului de maşini clasice Peking-Paris, aflat la cea de-a patra ediţie, cu sincope considerabile în desfăşurare, având în vedere că prima s-a desfăşurat în 1907… Etapa grecească a traversat nordul ţării de la o graniţă la alta şi ne-a plimbat pe nişte drumuri superbe, pe care nu aş fi ajuns niciodată ca simplu turist. O să vă las să savuraţi câteva poze şi mai multe despre raliu veţi citi pe blogul lui Cori şi într-un număr viitor din revistă.
Această maşină pe care m-am pozat ca o piţi ce sunt, a participat la prima ediţie a raliului, în 1907. Şi, ce să vezi? Participa şi acum...
Concluzii:
– Lumea pe care am văzut-o la „club” e frumoasă. Grecii sunt al naibii de frumoşi şi nu atât de bruneţi pe cât îi credeam. Sunt destul de metrosexuali, însă sunt enorm de mulţi gay, din păcate… Grecoaicele nu-s urâte. În afară de ce am văzut la spectacol, unde era lume de calitate, asta e clar, nu am prea intrat în contact cu mulţi localnici. Da, ele sunt destul de multe grase, însă multe din ele sunt mai curând cărnoase decât grase. La bouzouki cel puţin, aşa erau cele care ar fi putut fi încadrate în categoria grase. Pe stradă, însă, am văzut multe obeze.
– Mâncarea este demenţial de bună. Dar nu cea de la hotelurile de cinci stele unde îmi petreceam nopţile, ci cea din diverse cârciumi, mai mult sau mai puţin salubre.
– Au nişte sate superbe care nu au cum să fie comparate cu multe din mizeriile de la noi. În rest, comparaţii se pot face din plin între cele două popoare balcanice… Diferenţa majoră este însă, că pe ei îi cam doare în pix de criză.
sper ca esti bine…sanatate…m