Ce nu ne spun revistele pentru femei despre sex și libidou

Am crescut cu articolele despre sex din Cosmopolitan și mi-am petrecut serile cu Sex and the City. M-am bucurat de libertatea sexuală pe care femeile de vârsta mea din marile orașe ale țării au avut ocazia să o experimenteze fără sprâncenele ridicate ale celor din jur. Am învățat să mă bucur de corpul meu și am descoperit cât de satisfăcător este să aduci plăcere și altora. Și pot să spun cu siguranță de sine că sunt o femeie emancipată sexual și nu îmi este rușine de asta.

Și cum cine se aseamănă se adună, prietenele mele îmi împărtășesc atitudinile, trăirile și credințele. Așadar, iată-ne o gașcă consistentă de femei de 30+ cărora ne place să ne bucurăm de sexualitatea noastră. Poate că nu se cunosc toate între ele, dar eu, epicentrul acestui nor de feminitate asumată de la mine din viață, colectez povești, păreri, frustrări și dorințe de la fetele mele. Și toate parcă spuneau aceeași poezie mereu: iubiții noștri nu au același libidou ca al nostru. Și deși poate primul impuls al vostru ar fi fost să considerați că cel al bărbaților este mai cărnos, părere bazată pe preconcepții și legende urbane care fac din mascul acest obsedat sexual, ei bine, lucrurile stau exact invers. Femeile cu care discut se plâng toate de o prea săracă viață sexuală alături de partenerii lor, de care de multe ori sunt nevoite să tragă pentru a-și primi cu zgârcenie doza de tandrețe sau, norocoasele, de pasiune.

Și, ca și mulți alții, îndoctrinați de imagine brutei ahtiate după penetrare pe care societatea a construit-o în jurul bărbatului, mă întrebam ce este în neregulă cu noi, femeile, de ajungem în situația aceasta penibilă în care să cerșim sex. Auzi o poveste. Zici că săraca a avut ghinion. Auzi și a doua poveste, din nou, nu poți decât cita un clasic în viață. Însă când aceeași muzică disonantă îți zgârie timpanele, începi să îți pui întrebări. Și mi le-am pus până acum două zile când o discuție cu o prietenă m-a luminat într-un moment de tip evrika, deși informația fusese mereu în fața mea. Nu era nimic nou, numai că pur și simplu am reușit să văd pădurea de dincolo de copaci.

Toate cercetările din domeniu vorbesc despre vârful sexualității pe care femeile îl ating în decada 30, în vreme ce acest lucru se întâmplă pentru bărbați cu o decadă mai devreme. Tânărul de 20 și ceva de ani este plin de energie și dorință și vrea să își dovedească masculinitatea cu orice preț, iar sexualitatea este arma sa cea mai la îndemână. Odată ce personalitatea sa începe să se așeze sau poate după ce a cucerit suficiente redute, sexul nu mai este prioritar, ci doar o plăcere de savurat, precum un un whiskey învechit în butoaie de stejar, ținut în sticla de cristal din bar, pe care o scoți de acolo pentru un pahar la sfârșit de săptămână.

Pe de altă parte, femeile de 30 și ceva de ani au ajuns în momentul în care au reuști să se elibereze de cutume și prejudecăți, de plasa unei educații restrictive, au învățat să își cunoască corpul, au înțeles să își permită momente de vulnerabilitate și să ceară ce au nevoie când au nevoie, fără a pleca ochii. Și astfel înfloresc. Își doresc orgasme asumate, jocuri de alcov și mângâieri care să le catifeleze corpul. Doar că, dacă nu au lângă ele un bărbat din decada 20, cei de vârsta lor s-ar putea să nu fie capabil să le ofere ce vor ele. Și nu din rea voință, nici măcar din lipsă de dorință. Ci dintr-o normalitate hormonală imuabilă.

Revistele de femei ne învață cum să obținem nopți cu artificii, însă nu ne pun în gardă despre cât de mult trebuie femeile asumate să muncească pentru spectacolul de artificii. Mamele, bunicile noastre, la 30 și ceva de ani erau de multă vreme măritate, iar dorința sexuală cădea pe ultimul plan după toate grijile gospodărești. Așa că lipsa pasiunii din viețile femeilor aflate în floarea vârstei nu era un subiect de care să se preocupe sau pe care să îl dezbată cu vecina de bloc când se întâlneau la coadă la lapte. Aceste nevoi au început să se facă simțite odată cu libertatea de mișcare pe care societatea modernă a adus-o în viețile noastre. Și odată cu aceasta, și dreptul pe care ni l-am câștigat de a simți plăcerea, fie ea provenită din călătorii în jurul lumii, dansatul pe mese până la răsărit, savuratul unui pahar de prosecco la micul dejun sau o partidă de sex de care să îți aduci aminte și la bătrânețe.

Nu aș vrea să închei articolul cu o concluzie sau o soluție pentru că sunt mult prea multe variabile de luat în seamă, însă acum mi-am dat seama de ce bărbații de 20 și ceva de ani își caută iubite de 30 și ceva, pentru că acolo și unii și alții se simt împliniți. Cel puțin din punct de vedere sexual.