Fuse și se duse. Repede-repejor, așa cum se întâmplă în ultimii ani cu timpul. Deci s-a dus și 2018 și uite-mă la clasicul bilanț, cu bune și cu rele… Dar să nu îl mâni pe Dumnezeu, că anul ăsta parcă au fost mai multe bune. De fapt, a fost una mare și bună, care să compenseze cu tot.
Dar să le luăm pe rând, cu recapitularea dorințelor de anul trecut pe vremea asta.
Ei bine, minunea în care speram anul trecut, de fapt ani la rând, s-a întâmplat și la pachet cu ea a venit și setul de tacâmuri aurii de care aminteam la bilanțul precedent. Și am aici s-a oprit lista de dorințe realizate. Nu am avut ocazia să conduc un monster truck, deci rămâne pe listă. Mobilitatea mea la orele de yoga nu s-a îmbunătățit și o vară ploioasă m-a împiedicat să merg suficient de des pe lac pentru a reuși să sar cât mai sus peste val, poate chiar să fac wake to wake. Deci sunt încă pending. Nu am ajuns nici anul acesta în Maroc și India și nici din nou la New York, de fapt nu am prea fost pe nicăieri, pentru că minunea a venit la pachet cu cheltuieli considerabile, dar mai este și de mâine încolo timp de acumulat mile.
A fost însă un an în care am muncit frumos, în care am fost dezamăgită și m-am repus repede pe picioare, în care am descoperit și mai mult industria horeca din București, în care colaborările mele cu restaurantele și alte acareturi din domeniu au fost fructuoase, în care am băut mult vin Alira și am petrecut ceva, la the date. și nu numai și în care m-am întors la școală pentru o vreme, de data aceasta la școala de gătit, pentru a-mi consolida pregătirea. Nu am scris cât mi-am dorit, proiectul la care lucram nu s-a finalizat, însă nu din vina mea, eu în fața mea trec pragul în noul an cu capul sus și pieptul înainte.
Pentru la anul am nevoie de multe vacanțe peste mări și țări. Vreau să scriu mai multe, vreau să gătesc mai mult, vreau să mă distrez și să am parte de experiențe memorabile.
La capitolul învățat, e greu să îmi mai aducă anul câte ceva nou care să pună cărămizi în înțelepciunea mea. Continui să mă las purtată de val, să mă urc pe coama lui atunci când ea crește și să cobor lin apoi, fără a-l lua direct în piept și continui să iau oamenii ca atare, cu bune și cu rele. Da, am sperat să fiu tratată la fel, dar dacă sunt persoane deranjate de personalitatea mea, cu care trăiesc într-o simbioză perfectă de vreo 35 de ani, ghinion!, ca să citez un clasic în viață. Take it or leave it, eu nu am de gând să mă schimb. Pentru că știți ceva? Mie chiar îmi place de mine!
Hai la mulți ani!
PS: Tălpile nu sunt roșii și nici nu îmi doresc o pereche, dar niște Jimmy Choo nu ar strica să răsară la mine în dressing în 2019…
PPS: Partenera de distracție din cadă este Loredana Florea.
