Cine nu are nevoie de o îmbrățișare din când în când? Când nu ai parte de așa ceva prea des, poți să tragi o fugă până la Hug Cafe și măcar ideatic ai parte de o îmbrățișare…
Dar, revenind la micul dejun, de data aceasta a fost cu croque madame, prosecco și ceai negru. Și cu Adriana.
Iar povestea nu e chiar o poveste, deși vă spun și despre întâmplări din viața mea, ci este mai curând o lămurire despre diferențele dintre tipurile de ceai. Ceaiul, fie că e alb, verde, oolong sau negru, tot provine din aceeași plantă și diferă doar modul de procesare pentru a obține calități diferite și gusturi diferite.
Cât despre preferințele mele în materie de ceai, evident că sunt complexe. Dimineața îl beau negru, în loc de cafeaua pe care nu o beau aproape niciodată. Pe la ora amiezei, când mă prinde moleșeala și aș trage un pui de somn, dar viața nu mă lasă să mă cuibăresc pe un șezlong la umbră, îmi fac un ceai verde revigorant. Iar dacă seara am chef să beau unul, atunci va fi un ceai alb, cel care are cea mai puțină teină și mă lasă să dorm apoi. Sau rooibos. Dar despre asta, cu altă ocazie.
Până atunci, să revenim la Hug Cafe și la poveștile din acest episod. Adică cel de mai jos.
