Ca în fiecare an, luna mai este despre artă în București. Săptămâna trecută s-au întâmplat tot felul de activități în cadrul Romanian Design Week începută de vineri, 19 mai, odată cu Noaptea Muzeelor. Tot din aceeași zi a început și Art Safari care, însă, ține o lună întreagă.
Romanian Design Week
Am ajuns la RDW duminica trecută, într-o după-amiază liniștită, când am avut spațiu să văd totul cu ușurință. De data aceasta, locul ales pentru desfășurare a fost garajul de la Cobălcescu. Am urcat până la ultimul etaj și apoi am luat-o agale în jos, trecând prin fiecare domeniu. Zona de design de obiect de anul acesta nu mi s-a mai părut așa de spectaculoasă ca în alți ani, însă partea de arhitectură m-a prins ca de obicei. Poate că e slăbiciune din familie, cine știe. Dar nu pot să nu admir proiecte puse superb în fapt, case cu linii curate și decoruri cu atenție la detalii.
Însă ceea ce mi-a atras cel mai mult atenția a fost o machetă gigantică de spații de locuit și zone de agrement.
Art Safari
Pentru că am fost pe fugă la conferința de presă, nu am reușit să vizitez expoziția până ieri. Dar la conferință am aflat lucruri interesante. Cum ar fi că în fiecare joi are loc vernisajul unei noi expoziții care ține o săptămână, apoi se schimbă. Am aflat chestii despre clădirea în care se ține, informații pe care în mare parte le puteți și voi descoperi într-una din camere. Galeriile Kretzulescu, așa cum se numește clădirea, a fost proiectată inițial de arhitectul G.M. Cantacuzino ca având rol administrativ, iar în perioada comunistă a ajuns sediul Securității. După Revoluție, clădirea a rămas în pargină, iar cei de la ArtMark au cosmetizat-o pentru Art Safari, păstrând identitatea locului, cu camerele antifonate pentru ascultare sau celulele și camere de tortură.
Celebrând centenarul Luchian de anul trecut, marele târg de artă din acest an i-a dedicat un etaj întreg pictorului român și altor câțiva pictori independenți din acea perioadă. Recunosc că nu am fost niciodată fană Luchian, dar asta și pentru că nu îi știam opera cuprinzătoare. Doar că acum, la Art Safari am descoperit printre cele 130 de lucrări ale sale, adunate din muzee și colecții priavate, tablouri absolut superbe cu peisaje și portrete, tablouri pline de viață, în contrast cu florile în vaze care apar peste tot. Tot cu ocazia asta am mai descoperit un pictor român extrem de talentat, Nicolae Vermont, ale cărui portrete și peisaje constănțene îți umplu inima.
Da, imaginea este din Mamaia! :)
O altă imagine spectaculoasă a fost dată de o proiecție a Mobius Gallery, un film ciudat și extrem de bine realizat.
Dezamăgirea a venit din partea expoziției Notes on a Landscape, curatoriată de un belgian, care a ales artiști români din diverse timpuri, ce exprimă factori identitari și geopolitici. Ok, pot să înțeleg demersul artistic, să-i zicem de revoltă, dar arta este pentru a îți înfrumuseța viața și spațiul înconjurător… Sau cel puțin așa văd eu lucruile. Întregul etaj al acestei expoziții mi-a creat o prostă-dispoziție, eu vreau să admir, nu să mă străduiesc să înțeleg frustrările creatorului. Pentru asta am viața cotidiană.
Concluzionând, însă, ambele expoziții din 2017 mi s-au părut mai puțin spectaculoase decât cele din anii precedenți, dar asta este doar opinia mea, destul de puțin aviaztă. Ceea ce nu înseamnă că nu vă recomand să mergeți să vedeți expoziția (RDW s-a terminat) sau că nu voi reveni dornică de noi explorări la anul.