Gata! Copacul l-am plantat (de fapt vreo 80 de bucăţi), mai îmi rămân casa şi copilul de făcut şi mă pot declara un om împlinit. :) Cum tinereţile nu mi-au fost umbrite de munci patriotice, deci nu am rămas cu sechele agricole, m-am gândit că ar fi fun să mă duc la o acţiune de plantat. Şi cum şi mama se arăta doritoare, am răspuns prezent la apelul făcut de Asociaţia Mai Mult Verde şi duminică m-am dus la plantat stejari în pădurea de la Snagov. Prima jumătate a zile a fost chiar drăguţ, dar după aia, am obosit şi mi-a cam pierit cheful. Chiar şi aşa, echipa noastră a fost cea mai eficientă pentru că noi lucram foarte organizat şi nu ne luam pauze de ţigară sau de taclale. Eram în echipă cu mama, cu care vorbesc tot timpul, deci nu trebuia să ne oprim pentru mici şuete şi cu un nene (trebuia să fim 3, aşa că ne-am alipit acolo) cu care nu prea aveam texte. Deci am muncit cu spor. A fost drăguţ şi sunt mândră că am făcut ceva bun. Dar la o a doua sesiune de plantări, nu o să mă vedeţi prea curând. Mi-am făcut damblaua. Însă continui să reciclez hârtia, plasticul şi sticla. :D
Oho, cate mii de copaci ar trebui sa plantezi ca sa compensezi eventualul copil. Iar casa depinde de locatie si de materiale. Asa ca mai bine ramai la un lucru din 3…
Pe mine ma deranjeaza 2 lucruri la actiunile astea de plantare:
1. Incep dimineata. I’m a night owl, dimineata ma culc, nu ma scol. Daca ma pui sa ma scol devreme eventual ma ridic in fund destul cat sa-ti arat degetul si dupa aia ma culc la loc.
2. Partea de socializare. I’m very scared of people in „real life”. Daca m-as duce acolo, m-as duce strict ca sa fac o treaba, nu ca sa discut cu altii sau sa mananc langa altii (unde ofera si masa). E destul de… groaznica ideea de a fi nevoit sa lucrez in echipa cu altcineva, dar daca n-as fi nevoit sa „observ” persoana aia deloc si nici ea pe mine, adica sa nu fie vorba nici macar de „buna ziua”, poate ar fi tolerabil la un moment dat. Dar cum nu sta asa situatia, nu merge.
Foarte bravo, pui de UTC-ist ( de la poza cu cazmaua si coditele :P).
Acum trebuie asteptat macar 10 ani, ca sa vedem rezultatele.
nice, keep up the good work Andra . LOL WTF is wrong with you ppl ? nu mai stie lumea romaneste, ne-am tampit in asa hal incat simtim nevoia sa bagam mereu texte de engleza ? este chiar aberant acest lucru si am vazut ca se poarta din ce in ce mai des :( . e super adevarat ca prima impresie este inselatoare, adica, citesc cand am timp blogul tau si de multe ori am observat comentariile tale cavalary, majoritatea foarte pertinente si cu substanta, se formase o prima impresie dar……. cum sa ma duc acolo sa vorbesc cu altii ? sa mananc cu alte persoane la masa , doamne fereste cam asa inteleg eu tot ce ai scris de parca restul lumii ar fi ciumat si tu esti exemplarul rar, diferit de plebe, ce chestie nici macar buna ziua nu ai da. mai lasa calculatorul omule si mai iesi din casa. as putea continua dar teoretic nu sunt in masura sa judec pe nimeni , practic …..
andra , sincere felicitari pentru efortul depus intr-un lucru bun.
Alrighty…
Gandesc in engleza de o gramada de timp si chiar mi-e destul de greu sa-mi traduc gandurile ca sa ma exprim altfel, asa ca atunci cand nu ma chinui rau tinde sa iasa o amestecatura intre limbi.
Ziceam eu ca atitudinea mea cand vine vorba de contact direct cu o persoana de care nu-s deja FOARTE apropiat poate fi inteleasa corect ca un caz extrem de rau de anxietate sociala (ca s-o iau cu denumiri din psihologie) sau gresit ca aroganta. Tu intri in a 2-a categorie se pare.
Ideea e ca daca trebuie sa stau fata-n fata cu o persoana de care nu ma simt deja apropiat (sau chiar si sa vorbesc la telefon, nu-i mare diferenta) reflexul e de lupta sau fugi (daca tii neaparat sa traduc, mi se pare ca fight or flight suna mult mai bine). Adica e destul de probabil sa fac un atac de panica si sa fug de acolo sau sa fac ca toti dracii. Daca nu, inseamna ca am reusit sa-mi ridic un „scut” impotriva fricii, dar asta n-o sa tina mult timp, asa ca orice discutie o sa fie cel putin neplacuta pt. toate partile implicate, pur si simplu pt. ca stiu ca trebuie sa scap de acolo cat mai repede.
Cat despre „mai lasa calculatorul omule si mai iesi din casa”, de ce imi impui sa fiu altfel in loc sa cauti metode prin care sa pot realiza ceva, sa pot ajuta cumva, asa cum sunt?
Si gresesti si legat de judecat. Oricine are dreptul sa judece. De fapt toata lumea o face, asa ca de ce nu si-ar si exprima „verdictele”? Pana la urma tine doar de a spune ce gandesti. Dar trebuie s-o faci in cunostinta de cauza.
pai, eu ti-am spus ce gandesc simplu si m-am oprit , sper la timp sa nu intru in partea in care te judec, consider ca nu am acest drept tocmai ca nu te cunosc suficient de bine. oricine are dreptul sa judece, da corect dar sa judece pentru el nu sa ii judece pe altii sau chiar daca ii judeca sa tina pentru el acea judecata atata timp cat nu-i cunoaste . eu personal nu iti pot impune nimic, chiar daca as putea nu as avea de ce sa iti impun si sincer iti spun nu stiu ce ai putea realiza sau ajuta cumva avand in vedere ca pur si simplu refuzi sa socializezi si cu alte pesoane care nu sunt in cercul tau de prieteni. per total e simplu, chiar nu te-am judecat, mi-am spus parerea, e posibil sa ai motivele tale pentru care te comporti asa dar eu personal nu cred ca este normal.
ce atitudine misto ai cu lopata-n mina :)
multumim, f. buna ‘cronica de plantare’:)