Acum 23 de ani plecam prima oară din țară, într-o excursie în Grecia, cu autocarul, așa cu, se făceau pe atunci. Am multe amintiri gustative de la acea experiență. Știu cum mi se scurgeau ochii pe galantarele pline cu prăjituri cu totul altfel decât savarintele și amandinele noastre. Știu cum m-am îndopat cu înghețată Delta și cu suc de banane. Dar mai știu și cum mergeam în creierul nopții cu ai mei și gașca lor undeva la un colț de stradă în Atena pentru a ne lua niște „sandvișuri”, de fapt niște șaorme umplute cu tot felul de salate de crudități și alte cele. Atunci am descoperit lipiile. La scurt timp după excursia mea au apărut și în țară pâinicile astea arăbești și de atunci le tot consum.
Spre deosebire de amintirile încă vii ale gusturilor primei ieșiri din țară, memoria nu mă mai ajută în a știi când și unde am descoperit această rețetă. Poate la televizor, poate prin vreo carte sau revistă… Dar nici nu mai contează asta. Contează faptul că mi-a plăcut și am constatat că se face atât de repede, încât pot să vi-o arăt și vouă în seria Bunătăți din 5′ în 10′.
Această „pizza” se numește maghrebiană pentru că are arome de acolo, din zona maghrebiană, dar habar nu am dacă localnicii o prepară sau nu. Așadar, vă trebuie o lipie, un pic de ulei de măsline extravirgin (cel rafinat nu mai are gustul puternic, care dă de fapt savoarea), semințe de fenicul pe care vă sfătuiesc să le prăjiți un pic pentru a le trezi la viață aroma, fenicul care să dea prospețimea, brânză feta sau altă telemea maturată și siropul de rodie dulce-acrișor care să lege totul. După cum o să vedeți și în videoul de mai jos, totul este gata în doar câteva minute.
