La mine în casă miroase a tuberoze de câteva zile. Una din cele mai bune prietene ale mele, Ioana Capanu, mi-a adus un buchet mare-mare de tuberoze pentru a își spăla păcatul că a lipsit la cel mai important moment din viața mea de anul acesta. Dar a lipsit motivat și la cât de bine îmi miroase casa de luni încoace, am iertat-o.
Despre Noaptea Tuberozelor
Să vă spun de ce a lipsit de la petrecerea mea: pentru a că fost să îmbine munca cu plăcerea în Transilvania, la Hoghilag, unde a avut loc Noaptea Tuberozelor. Florile astea nu prea spectaculoase de unele singure, dar cu un miros demențial, au fost prima oară cultivate în România de sașii din zonă și acum există plantații întregi de așa ceva.
Weekend-ul trecut au avut loc tururi ghidate prin grădinile sătenilor în cadrul Nopţii Tuberozelor, eveniment ce face parte din Festivalul Vinului – Hoghilag. Este primul eveniment organizat în scopul de a susţine comunitatea locală de cultivatori de tuberoze și continuitatea acestei tradiții săsești.
Biserica Evanghelică din Hoghilag, ce datează din 1446, a fost redeschisă publicului special pentru această ocazie. Curtea bisericii a fost transformată într-un spaţiu interactiv pentru activităţi culinare şi culturale, dar şi pentru atelierere creative destinate atât copiilor cât și adulților. Participanţii au putut degusta vinuri şi produse tradiţionale din zonă, precum miere, brânzeturi, sucuri din coacăze, prăjituri, dulcețuri sau mâncăruri locale.
Despre tuberoze
Odată cu acest eveniment am aflat și eu câteva lucruri interesante despre tuberoze, pe care vi le redau mai jos. Și pentru că tot este perioadă de vacanțe, poate aveți drum prin zona Sighișoarei unde, la doar 16 km distanță se află satul Hoghilag, în care puteți vizita grădinile, mai ales spre înserat, pentru că tuberozele își desfac coroana la lăsarea serii, în special în luna august. Găsiți porțile cu plăcuțe ce anunță grădinile de tuberoze, bateți la ele și făceți-le o bucurie sătenilor prin a le vizita, dar și prin a cumpăra câteva fire, ajutându-i astfel să își susțină în continuare culturile.
Primii cultivatori de tuberoze din România au fost câteva familii de saşi care s-au stabilit în Hoghilag în 1955 şi care au adus bulbii din Ungaria. Pentru o perioadă, culturile de tuberoze au existat numai în această zona a Transilvaniei, deoarece familiile de saşi nu au vândut bulbii şi nici nu au transmis informaţii despre cultivarea plantelor. Timp de zece ani toate florile din Hoghilag au fost vândute la piaţa din Braşov, iar ulterior, devenind rentabile, culturile s-au extins şi la alte familii, iar apoi bulbii de tuberoze au fost cumpărați şi de florari din Ploieşti. După plecarea masivă a saşilor, după 1989, culturile de tuberoze s-au extins şi în alte zone ale ţării, precum Craiova, Ilfov, Oradea, Cluj, iar floarea a devenit cunoscută în Muntenia sub denumirea de „chiparoasă”.
Primul cultivator român a fost înregistrat în Hoghilag în 1963, iar acum există 20 de familii din acest sat care au preluat tradiţia cultivării florilor de la saşi. Fiecare dintre ei deţine în propria grădină trei plantaţii diferite de flori, tocmai pentru că planta înfloreşte o dată la trei ani. Deşi la nivel internaţional, tuberoza este folosită în industria cosmetică şi a parfumurilor, în România nu există o industrie dedicată prelucrării esenței acesteia, plantele fiind folosite numai în aranjamente florale.
