Cum vă ziceam, ieri a fost târgul de accesorii Stiletto la care participa şi prietena Maria. Aşa că am fost acolo, pe baricade, să socializăm cu oamenii. Şi bine am făcut pentru că a fost un succes colosal şi la câtă lume a venit, nu ar fi făcut faţă singurică să îi mulţumească pe toţi.
Doar că faza mişto a venit după ce am ajuns acasă, ruptă în freză de oboseală, şi m-am băgat liniştită în pat. Moment în care, Bum!, m-a lovit furtuna de idei. Fiecare succes al Mariei mă face să vreau mai mult de la ea, pentru că poate. Şi dacă din când în când o apucă deznădejdea şi trebuie să o bag în şedinţă, după nişte calupuri de laude îşi mai revine şi am material cu care să lucrez. Aşa că azi-noapte am gândit noul ei eveniment, noua ei colecţie şi tot ce înseamnă asta. Bine, am schiţat, pentru că sunt deocamdată multe necunoscute. Dar e un început. Şi mă bucur. Chiar dacă asta a însemnat să adorm cu greu abia pe la două jumate-trei.
