Se apropie ignatul. Bine, se apropie nebunia generală cu paşi repezi, iar ignatul este doar unul din deliciile acesteia. Pentru unii, acest moment este chiar o sărbătoare. La ţară, toată familia participă cu mic, cu mare, la sacrificarea barbară a porcului îndopat cu gunoaie în ultimele luni. Aud poveşti despre plăcerea unora, din copilărie, de a mânca codiţa sărmanului patruped. Am avut şi eu parte de o asemenea experienţă, pe când aveam 6 ani. Era exact în pragul revoluţiei din ’89. Am mers undeva la ţară, la un subaltern de-al lui taică-miu, să tăiem porcul pe care l-am achiziţionat în aceeaşi dimineaţă dintr-un târg de profil şi pe care l-am transportat cu Oltcit-ul din dotare. Ca orice copil care trebuia educat, am asistat la tot procesul de sacrificare şi de preparare, care a durat până seara târziu, în timp ce la Timişoara deja începuseră mişcările sociale. Nu pot spune că am fost afectată de acel eveniment. Mă refer aici la povestea porcului, nu a revoluţiei. Mai târziu am mai văzut cum au fost omorâte găini sau iepuri, preparaţi ulterior, dar care nu au ajuns şi la mine în stomac. Cruzimea actului din care unii fac o virtute îmi repugnă. Pentru acest considerent, aş deveni vegetariană. Dar îmi este greu, pentru că sunt extrem de pofticioasă. Totuşi, mă rezum la a consuma carne din comerţ, trecută prin cuţitul ascuţit al abatoarelor, în care animalele crescute la comun, cu acest scop, nu apucă să înţeleagă prea mult din viaţă. Dar cu un animal din gospodărie, cu care inevitabil se crează o legătură, chiar şi prin simpla interacţiune de a îi da de mâncare, deşi majoritatea posesorilor vorbesc cu ele, animalele, îmi este foarte greu să am o digestie uşoară. Totuşi, ţăranii (fără nicio conotaţie negativă a termenului) nu au astfel de remuşcări. Ei ştiu că sunt rasa superioară care trebuie să trăiască prin sacrificarea altor vietăţi. Ceea ce nu înţeleg este de ce trebuie să faci un act de bravadă din măcelărirea unui animal.
eu prefer sa cumpar carne de la macelarie. nu suport sa vad un animal ucis in chip barbar. aici iti dau perfecta dreptate. dar nu e numai asta. iei un animal de la nu stiu cine, din targ, fara sa stii cu adevarat daca e sanatos, cu ce a fost hranit. singur, e controlul ala veterinar, dar nu se stie cum a fost facut. pe de alta parte, sa nu-i uitam pe strainii care vin in romania, in perioada asta, tocmai pentru a vedea cum se sacrifica porcul, tot ritualul, cum se imparte carnea, cum se fac diverse sortimente – carnati, caltabosi etc. strainii se cazeaza la pensiuni si vor sa vada tot ritualul.
Eu am o mare problema si cu cresterea in conditiile alea. Adica e ok sa sacrifici alte specii pt. hrana, se intampla peste tot in natura, e ok sa le cresti special in loc sa vanezi de fiecare data daca ai cum, dar in cazul asta trebuie sa ai grija sa se si bucure de viata pe care o au inainte si sa nu sufere cand mor, pt. ca tu, crescatorul, esti responsabil pt. viata lor de la inceput pana la sfarsit.
Cat despre omul ca specie superioara… Cu cat ma gandesc mai mult la a cata parte din inteligenta de care dispune o foloseste pt. alte scopuri decat binele propriu imediat, cu atat consider ca jignim boii, porcii si magarii cand ii „onoram” pe unii oameni cu apelativele astea.
Taranii stiu ce e aia foam. Fara fite, fara pretentii, cel mai simplu adevar.