Am ajuns târziu acasă. De multe ori când ajung acasă îmi mai găsesc de lucru, că nu știu dacă voi avea vreodată timp să termin tot ce am de făcut/ citit/ învățat/ scris în viața asta. Azi, însă, m-am întors târziu și nu am mai avut energie să mă apuc de lucru. Așa că mi-am pus un pahar cu ceva bun și mi-am luat în brațe teancul de reviste glossy din luna asta ca să mă relaxez.
Și răsfoind Beau Monde-ul, am dat peste un articol foarte bine scris. Ediția de luna asta a revistei, care, din punctul meu de vedere, de când îl are pe Robert Rațiu la conducere este mult mai bună, ai ce să citești în ea, ests despre uniformizarea și individualitatea în modă. Sunt mai multe articole drăguțe, dar „Generația I.A. O piesă fashion în trei acte cu final neașteptat”, articolul lui Ovidiu Buta, este excelent. Buta are un fin simț al observației și scriiturii. Are un sarcasm savuros atunci când nu ești tu ținta ironiilor sale. Toate, pe un fond cultural de modă real. Să ne înțelegem: nu fac apologia lui Buta, nu îl ridic în slăvi, dar îi recunosc calitățile incontestabile. Iar această postare este despre un articol ce merită citit, nu despre un om. Sinceră să fiu, de multă vreme nu am mai citit o analiză atât de bine scrisă a fenomenului modei din ultimii ani. Chiar și doar pentru acest articol, revista merită cumpărată.
Și dacă tot era cu fashion, am zis să fiu și eu un pui de fashionistă, așa că mi-am scos din dulap una din perechile mele preferate de cercei, creați de Maria Filipescu, pe care i-aș fi purtat în seara asta, când ar fi trebui să fie petrecerea aniversară a unei alte reviste pe care o și citesc cu plăcere (adică nu doar o răsfoiesc), Harper’s Bazaar. Doar că momentul actual nu e tocmai prielnic pentru petreceri. Așa că m-am așezat confortabil în fotoliu, am pus cerceii în cui și am citit. Probabil că mă bucur de ultimele sclipiri ale presei scrise. C’est la vie!
Mai bine iti puneai cerceii la urechi si citeai, ramaneai tot in mood glamour!