Țeapă! Nu o să vă povestesc despre cum am făcut sex în Amsterdam… asta cu altă ocazie. Dar nu poți să mergi la Amsterdam și să nu te lovești de acest capitol. E ca și când ai merge la Veneția și ai zice că nu ai văzut gondole.
Așadar îmi făceam zilnic drum prin Cartierul Roșu. De fapt, ar fi fost un pic greu să-l ocolesc, pentru că de câte ori plecam de la hotel, treceam exact pe la marginea lui. Și parcă era o forță magnetică ce mă trăgea în dreapta de fiecare dată. Mai trecusem pe acolo, dar acum am avut timp să-l… savurez.
Am văzut fete frumoase, am văzut fete oribile, am văzut tone de silicoane, am văzut fete care și-au băgat toți banii într-o pereche de silicoane și nu le-a mai rămas pentru față, am văzut transexuali (cei cu neon mov în geam în loc de roșu), am văzut sex-shop-uri mici și cu nu cine știe ce marfă, dar m-am și culturalizat… am fost la muzeul erotismului și cel al prostituției. Partea bună e că la ambele era permis fotografiatul.
Muzeul erotismului este foarte slab. Comparându-l cu cele din Paris și Barcelona pe unde am mai fost, aici e plictis maxim. Însă la muzeul prostituției e chiar interesant. La intrare îți dă biletele o tanti care probabil a activat în industrie în tinerețe și care seamănă izbitor cu madam meduza din Mica Sirenă. Apoi ești invitat la film, documentar, evident, despre viața din spatele geamurilor. Apoi ești plimbat prin reconstituiri de camere, mai ieftine sau mai luxoase, printr-o simulare penibilă de cameră BDSM, dar ai și ocazia să stai în geam pentru a vedea câți clienți atragi. Însă partea cea mai interesantă este cea teoretică, în care descoperi cât costă închirierea unei astfel de camere, câți clienți are în medie pe zi o duduie, câți ani lucrează în business și cât timp petrece în medie un client cu o duduie… eu am pariat pe 10 minute și m-am înșelat. Pentru că răspunsul corect este: 6 minute! Pam-pam!
Și am fost și la sex-show. Unde, ce să vezi, spectacolul real este în sală, nu pe scenă. După 20 de minute de așteptat la coadă și o taxă de 40 de euro intrarea, distracția se întâmplă urmărind publicul, nu „actorii” blazați de pe scenă. Pentru că, dacă vă așteptați să fie ceva erotic acolo (noroc că nu aveam această expectanță!), ei bine, nu e. În cel mai fericit caz este hilar. E un fel de stand-up comedy fără haine… Dar altfel, nu îmi pare rău că am bifat și această atracție turistică. În rest, dildourile de sticlă rulează!
