Un lucru e clar: nu o prea înțeleg pe asta cu filmele bune. Adică mai în toți anii, majoritatea filmelor de Oscar mi se par niște mizerii supraevaluate, o încercare de spoială de ”hai să o ardem artiști”. Mie personal, but again, nu sunt eu etalonul, mi se pare că ar fi ca în povestea aia cu hainele noi ale împăratului, pe sistemul nu înțelegeți voi, vulgul, ce e arta…
Poate că am mai afirmat-o pe aici, dar mie îmi place ca atunci când mă uit la un film sau citesc o carte, să mă simt bine, să evadez din cotidianul banal. De aia nu mă omor după cinematografia europeană, de aia îmi place să văd actori frumoși în filme, de aia dramele de război nu sunt pe placul meu. Să zicem că sunt într-un fel ca tănticile care abia așteaptă să fie invitate la câte o nuntă ca să aibă ocazia să își pună rochia cu sclipici și să-și facă părul bucle (ca să nu zic sarmale), acestea fiind singurele lor ocazii de a evada din rutina cenușie. Deci pentru mine filmele și cărțile trebuie să fie cu sclipici. Sau măcar cu schepsis.
Din seria de Oscar de anul ăsta am văzut în weekend Birdman care, evident, m-a lăsat rece. Este o combinație între realismul european, suprarealism și parodie amară la adresa cinematografiei hollywoodiene. Este un film destul de plictisitor, jucat însă bine, și care simt că într-un fel ar fi avut potențial să fie un film bun. Dar nu reușesc să-mi dau seama unde s-a rupt pisica în două… Însă părerile despre film sunt împărțite prin cercul meu de cunoscuți, așa că nu mă luați pe mine etalon. Nu pot să zic că e un film prost, totuși. Dar nici bun, în sistemul meu de referință.
Ma regasesc complet in analiza ta. Hai sa ne pacalim singuri ca o spoiala ultra-abstracta sau nonsens ne-a aratat cum trebuie sa fie filmul actual, iubeste-l asa sau nu intelegi nimic din filmul de azi. Ma simt trasa de urechi ca nu am apreciat ultima feblete a criticilor de film. Aaaa…o data,hai, de doua ori, dar de cativa ani incoace sunt oarecum in tabara opusa atotstiutorilor critici.