Faptul că în liceu, în tinereţe să-i zicem, cineva este fraieruţ(ă), este cât se poate de normal. Amuzant este când redescoperi astfel de persoane, care ţi-au fost colegi, prieteni prin adolescenţă şi pe care nu i-ai văzut mulţi ani pentru ca la maturitate să dai peste vreun mascul bine lucrat şi îmbrăcat impecabil sau vreo domniţă superbă, peste care trecerea anilor a şters şi urmele de acnee şi dioptriile şi părul ciudat tuns. Iar pentru toţi aceştia, din punctul meu de vedere, jos pălăria!
Dar nu despre ei vreau să vorbesc acum. Ci despre cei care sunt exact invers. Cum mama naibii o persoană care era cool în adolescenţă ajunge un penibil şters şi din altă lume? Şi nu, nu am eu standardele prea înalte. Ok, pot să înţeleg că îţi schimbi viziunea asupra vieţii şi că a fi cool nu mai e o prioritate pentru tine. La fel ca cei care după o viaţă zbuciumată ajung să se călugărească… Dar şi asta mi se pare fishy. Dacă despre cei din primul paragraf se spune că au învăţat, au evoluat, despre aceştia ce se poate spune? Să fie o formă de evoluţie intrarea în nepăsare faţă de cele lumeşti? Deci? Voi ce părere aveţi?
Poate ca tu esti devina? Poate ca tu ai evoluat si ce era cool in liceu nu mai e asa cool acum pentru tine? Poate ai alt set de valori acum? Poate ca exagerarea perspectivei este direct proportionala cu distanta in timp care a trecut de la eveniment.