ŢIGANIADA

Alaltăieri ne trezim cu toţii din redacţie cu invitaţii la Damian Drăghici and Brothers. Aşa cum probabil a primit toată presa. Am fost singura din redacţie care a binevoit să meargă. Pentru că aveam oră de pilates cu Cori, ceea ce nu mai avusesem parte de ceva vreme, nu am vrut să renunţ la repriza de sport în totalitate, şi am mizat pe faptul că niciodată concertele nu încep la ora programată. Aşa că am ajuns cam cu un sfert de oră după 8:30. Şi bine am făcut! Pentru că am înţeles că a fost buluceală mare la intrare, intrare care a început abia pe la 8:15-8:20. Nici când am ajuns eu nu era mult mai clar care pe unde trebuie să intre. Aveam invitaţie vip şi am fost îndrumată către o intrare, pentru a afla înăuntru că locurile respective sunt exact în diagonală. Nu am mai străbătut toată Arena Romană până în sectorul în care ar fi trebuit să stau, pentru că era prea departe, vânzoleala prea mare şi locaţia, exact în laterala scenei, prea proastă. Spectacolul a început cu un concert Amaro Del, o trupă ţigănească sârbească pe care o mai văzusem o dată la Duminica în familie în emisiune. Concertul Damian and Brothers efectiv a început pe la 9:30. A fost antrenant, bine cântat, ca să zic aşa, dar fără niciun fel de spectacol. Erau nişte tanti îmbrăcate ţigăneşte care dansau pe o coregrafie mai mult sau mai puţin pusă la punct. Iar pe fundal erau nişte panouri cu proiecţii gen Media Player care nu aveau nicio legătură cu specificul spectacolului. Păcat. Ar fi putut fi un show care chiar să aprindă focul din tine. Deşi, la cum dădeau nişte dudui frenetic din fund şi ţâţe, cred că la ele a avut efectul scontat.