LA PAS PRIN NEW YORK [3]

Uite că am ajuns şi la ultimul episod din New York. Urmează în curând şi Los Angeles-ul în imagini. Cine ştie, poate până la Crăciun reuşesc şi eu să termin această lungă şi interesantă călătorie peste Ocean.

Azi vă povestesc pe scurt despre încă nişte locuri pe care le-am bifat, dar despre care toate ghidurile turistice trâmbiţează. Aşa că voi fi scurtă şi la obiect. Poza şi una-două fraze, nimic mai mult. Cultura americană geme de aceste simboluri, deci cel mai probabil le ştiţi deja.

Gara

Grand Central este un personaj în sine în multe filme care se desfăşoară în New York. În Gară să întâmplă poveşti, se leagă prietenii, se fac cereri în căsătorie. Eu în gară, însă, am ieşit de la metrou, m-am plimbat pe coridoarele tixite de lume, mi-am aruncat ochii prin magazinele din zonă, am mâncat cupcakes la food-court-ul de la subsol şi am admirat tavanul artistic. De fapt, întreaga clădire este o operă de artă.

Piaţa publică

Times Square este halucinant, fascinant, aglomerat, must see. Atât.

Podul

Brooklyn Bridge este şi el un simbol omniprezent în filme. Aglomerat, făcând trecerea pe două nivele între Manhattan şi Brooklyn, acest pod are o particularitate: are benzi pietonale şi pentru biciclişti. Dacă vă aflaţi acolo, nu rataţi ocazia de a traversa podul la picior. Este o experienţă plăcută şi peisajul în toate cele patru zări este superb.

Statuia

Dacă aţi mai nimerit prin paginile astea vreodată, e posibil să ştiţi că nu sunt fană a turismului convenţional, că nu mă dau în vânt după muzee, iar obiectivele în care ciorchine bătute de mici Babilonuri se calcă în picioare, nu reprezintă o prioritate pentru mine. Totuşi, nu puteam pleca din NY fără a vedea şi eu Statuia Libertăţii. Dar nu mi-am luat clasicul pachet turistic care să mă ducă fie şi până la poalele ei, să-i privesc pe sub fustă, dacă nu chiar să-i inspectez gândurile ce-i străbat capul. Nu, m-am suit în feribotul ce îi duce pe localnici în Staten Island şi care, ce să vezi!, trece prin faţa cucoanei. Aşa că am văzut-o şi la crepuscul şi la amurg, ce-i drept doar din faţă, dar am o vagă bănuială că nu avea vreun fund a la Kardashian ca să merite ocolul şi prin spate…

Bogătimea

Carrie merge în Hamptons. Şi nu e singura. Toate filmele îi trimit pe newyorkezi la relaxare şi distracţie în Hamptons. Putea Andra să rateze un pic de snobăreală? Vă zic eu: nu putea! Mai ales că plaja în State este publică, deci nu mă costa nimic să-mi aştern prosopul pe nisipul hamptonez şi să îmi bag picioarele în Atlantic. Din cele trei Hamptons-uri, l-am ales pe cel de sud că părea parcă mai cunoscut din filme… Un sătuc frumos, semi-pustiu, cu străzi flancate de garduri vii înalte de 3 m, cu o mână de restaurante şi câteva magazine impertinent de scumpe. Viaţă? Tindea spre zero. Distracţie? Sub limita îngheţului. Concluzia la care am ajuns după aproape o zi acolo este că nu am găsit noi sursa fericirii de weekend din Hamptons. Poate că am greşit adresa… Cât despre ocean, uitaţi!, în august era o idee mai cald decât şampania perfectă. (Notă: Şampania pentru mine trebuie să fie cât mai seacă şi cât mai rece! – e singura băutură pe care nu o concep decât aproape îngheţată…)

Hai că până la urmă nu mi-a ieşit chiar aşa de scurt. Hihihi!…

Primele două episoade, aici şi aici. Cultura, aici. Şi alte poze, aici. Plus păreri generale, aici.