Se ştie: nu sunt vreo pudibondă! Îmi place nuditatea, atât a mea, cât şi a altora. Îmi place nuditatea folosită artistic şi o înţeleg pe deplin. Ştiu şi că sexul vinde. Şi sexul incită. Dar mai ştiu şi că este deja banalizat de supraexpunere. Ideea acestui articol mi-a venit după ce am răsfoit paginile unui Vogue spaniol. Dar chiar nu are importanţă nici care e brand-ul, nici care e ţara de provenienţă. Pentru că până la urmă pictorialele respective nu au făcut decât să-mi aducă aminte de o discuţie mai veche purtată în diverse ocazii cu persoane din domeniu.
Modeline de pe la noi, îngrozite de expunerea trupească, refuză apariţii prea sexy în diverse ipostaze, dar nu au nicio problemă cu expunerea sânilor într-un pictorial de modă. Pentru că acolo e ceva serios şi arta o cere… Hai nu zău! Pictorialele de acest gen se fac pentru reviste de femei. Da, evident, şi unei femei îi place să vadă o imagine frumoasă, un sân, un fund. Însă argumentul meu cu revistele pentru femei este legat de faptul că ele nu sânul acela îl caută, ele se uită la haine, la bijuterii, la combinaţii… Şi atunci, nuditatea aceea devine ceva complet gratuit. Apreciez expunerea unei bijuterii pe un corp gol, îmi place, o admir şi o înţeleg. Însă nu înţeleg arătatul unui sân doar aşa, ca să fie, să se vrea interesant. Mai jos sunt două fotografii din aceeaşi revistă, pe care le găsesc grăitoare prin comparaţie. Cea care o are protagonistă pe Kate Moss, are o linie, o formă, o curgere firească prin care sânul expus nu face decât să dea personalitate pozei. Cealaltă, cu un sân arătat ostentativ şi nici măcar declarativ, mi se pare lipsită de esenţă. Sau poate mă înşel eu…
Sură foto: Vogue Spania
