Prin reviste se scrie din ce în ce mai mult despre locuri şi activităţi hip. E plin de bloguri de coolhunting, există o comunitate de hipsteri care vor să dea tonul. Dar senzaţia mea este că în Bucureşti sau hai, în România, totul este foarte artificial făcut. Pe sistemul ce cool e ce fac ăia pe afară, hai să ne aliniem şi noi la standardele momentului. Însă diferenţa pe care eu o consider că există constă în background. În Occident stilul, magazinele, locaţiile, petrecerile, tot ceea ce ar putea intra în curentul hip, au evoluat natural, dintr-un mod de viaţă, dintr-o libertate de gândire. La noi, este doar o încercare de a sări nişte etape şi de a demonstra că şi noi suntem capabili de aşa ceva.
Îmi vine în minte comparaţia cu stilul de a se machia al esticelor, care caută să iasă în evidenţă foarte strident, în comparaţie cu vesticele. Şi am impresia că e relativ acelaşi lucru. Vrem să fim hip şi pentru asta strigăm în gura mare că suntem aşa. Stau şi mă întreb câte din stabilimentele care se încadrează în această tipologie chiar trăiesc prin ele însele sau sunt pur şi simplu finanţate din banii adunaţi pe alte căi de către nişte vizionari şi atât. E frumos să o arzi acum la modul foarte artistic, dar peste 10 ani ce o să faci? Mai ales că societatea actuală este cu totul alta decât cea care îşi fuma creierii la Studio 54.
Şi în toate condiţiile astea, mă întreb cât de hip mai e să fii hipster în ziua de azi? Evident, asta nefiind o invitaţie nici la plafonare, nici la turmă. Ci poate la originalitatea personală…
