Discuţie azi cu una din cele mai bune prietene ale mele. Ea se plângea că de ce nu pot să înţeleagă bărbaţii că vrea doar sex de la ei şi atât. Eu o înţeleg, că şi eu sunt o persoană pofticioasă. Dar na, noi suntem prietene, gândim la fel în multe contexte… Şi, măcinată aşa de această chestiune, l-a întrebat şi pe un prieten de-al ei care e faza, de ce nu pricepe gibonu (nume generic, nu doar un exemplar anume) că nu vrei să-i pui pirostriile şi să-i faci o trupă de plozi, ci doar să îţi înmoi un pic degetul în borcanul cu dulceaţă. La care, prietenul respectiv, într-un moment de genialitate, după părerea mea, zice: păi nimeni nu se gândeşte la situaţia ideală…
Na, eu ştiu că sunt multe mironosiţe care au stricat piaţa, dar şi bărbaţii ăştia, chiar atât de sperioşi să fie ca o fecioară despletită?
Ca să nu mai spun că teama de a spera la situaţia ideală este o constantă a lumii moderne (nu mai ţin minte cum era în secolele trecute) care cariază pe interior orice suflet şi după aia ne trezim că nu mai avem aripi să zburăm şi ne întrebăm de ce. Pentru că nu mai au pe ce să fie fixate!
poze cu prietena? :D
:))
sa fim seriosi, se plange degeaba. daca asta vrea, va putea sa si gaseasca. cum reusesc si barbatii care nu cauta decat sex asa va reusi si prietena ta. nu e greu, trebuie doar sa fie sincera si sa nu ambaleze dorinta prea mult. simplu, direct si la subiect.succes!