MASTERCHEF RO

După cum se ştie, au început înscrierile la concursul Masterchef de România. Şi mai mulţi prieteni m-au întrebat dacă nu mă înscriu la concurs, fiind foarte miraţi când le-am spus că nu. De ce nu o fac? Pentru că nu pot să toc ceapă… Eh, nu, glumesc. Parţial.

Îmi place mult să gătesc, dar pentru prieteni, în bucătăria mea confortabilă; sub nicio formă nu mi-ar plăcea să am toate serile blocate într-o băcătărie mare, aglomerată, neprietenoasă, stând în abur, gălăgie, nervi şi unde să nu am de ales. Recunosc că la un moment dat mă bătea gândul să renunţ la studiile academice şi să plec la Lyon, să fac o şcoală de chef-i. Mi-a trecut repede. E frumos şi cu pasiunea asta pentru gătit, dar asta consider că trebuie să rămână, o pasiune. Şi să ai propriul tău restaurant sunt frumos, aşa, idilic, numai că poate ar fi o afacere ideală într-o lume ideală, clar departe de graniţele României unde, poţi să ai tu cel mai tare, cel mai intim, cel mai cel restaurant, dar tot trebuie să ai de a face cu autorităţile care trebuie să îţi dea avize de funcţionare, autorităţile de toate felurile care sunt îndreptăţite să vină în controale şi care tot ce ştiu este să găsească nod în papură, bazându-se pe nişte legi special făcute pentru a fi încălcate, şi deci să îţi ceară cu neruşinare şpagă, să ai de a face cu un personal căruia i se rupe de tot dacă nu e afacerea lui (şi de multe ori chiar şi dacă e afacerea lui) şi pe care e foarte greu să-l găseşti corespunzător cu standardele tale şi tot aşa.

Deci, de ce mi-aş bate capul? Dar, în schimb, aştept cu nerăbdare competiţia autohtonă, să văd ce iese, având în vedere că show-ul american este super tare.