Am fost şi eu ca tot bucureşteanul şi ca tot tunăreanul (rezidenţii din Tunari aveau intrarea liberă, pe baza buletinului) la B’Estfest. Am fost pentru Mika. Anul trecut, la mare, nu l-am văzut şi am înţeles că a avut un show foarte mişto, aşa că se impunea să merg acum. Şi mi-a plăcut. Pentru că îmi place muzica lui. Nu sunt nici expertă în muzică, nici fan Mika, însă îmi place ceea ce cântă. Chiar, în ce stil se poate încadra? Oricum, a intrat în top 3 concerte la care am asistat.
Dincolo de concertul chiar drăguţ, am mai petrecut vreo două ore, sâmbătă seara, în tabăra de pe câmp. În primă fază, în drum spre Tunari, mă gândeam ce naiba i-a apucat să aleagă o asemenea locaţie, la Cuca Măcăi. După ce am nimerit puţin pe orbecăite, pentru că noaptea banner-ul minuscul care indica drumul nu era luminat, am realizat că alegerea nu e chiar atât de proastă. Bine, asta am zis-o sâmbătă seara când nu plouase. Cred că duminică nu a mai fost chiar aşa de amuzant… Locuri de parcare erau din plin, spaţiul era generos şi dotările corespunzătoare. Mi-a plăcut că aveai ce să faci, pe toate gusturile. Deci, o bilă albă pentru Emagic, organizatorul. Şi, mai multe bile albe pentru public: mi-a plăcut lumea care era prezentă. Foarte mult tineret. Curat, spălat, liniştit. În primă fază voiam să mă duc cu un mascul pe post de bodyguard, însă odată ajunsă acolo am înţeles că nu aş fi avut nevoie de aşa ceva. Era chiar lume de calitate şi în niciun moment nu m-am simţit în vreun pericol. O altă bilă albă acordată publicului este pentru curăţenie. Mi s-a părut surprinzător de curat pentru câtă lume era şi pentru cât spaţiu acoperea campusul.
Deci, din punctul meu de vedere, de neavizat, mi s-a părut un eveniment reuşit.
